Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru zoil

ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].
ZOÍL s. m. Critic invidios, lipsit de obiectivitate, negativist. (din fr. zoïle)
Zoil m. 1. gramatic grec din sec. IV a. Cr., detractor injust al lui Homer; 2. fig. critic ignorant și gelos.
*zoíl m. (după numele criticuluĭ Zoil, [vgr. Zoïlos, lat. Zóilus], detractoru luĭ Omer [sec. IV în ainte de Hristos]). Critic invidios.
ZOIL (ZOILOS) (sec. 4 î. Hr.), retor și gramatic grec. Simbol al criticului invidios, lipsit de obiectivitate. I-a atacat pe Homer, Isocrate și Platon. Din scrierile sale s-au păstrat doar câteva citate.

zoil definitie

zoil dex

Intrare: Zoil
Zoil
Intrare: zoil
zoil admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: zo-il