zof definitie

2 intrări

13 definiții pentru zof

-ZOFIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(relativ la) știință”, „înțelepciune”. [< fr. -sophique, it. -sofico, cf. gr. sophikos].
-ZOFIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „știință”, „înțelepciune”, „doctrină”, „studiu”. [< fr. -sophie, it. -sofia, cf. gr. sophia – înțelepciune].
-ZÓF, -ZOFÍE elem. „Înțelept, înțelepciune”, „învățat”. (din fr. -sophe, -sophie, cf. gr. sophos, sophikos, sophia)
-ZOFÍE elem. v. -zof.
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.
ZOF2, zófuri, s. n. (Înv., Var.) Zuf. (din tc. zof)
zof, zófuri, s.n. (înv.) stofă subțire de lână de Angora.
zof n. 1. od. materie de lână fină și ușoară: giubea de zof albastru deschis FIL.; 2. azi, Mold. pere de zof, cele mai timpurii, fața albă, gust dulce. [Turc. SOF].
zof, zuf și sof n., pl. urĭ (turc. zof, sof, lînă, stofă de lînă, d. ar. sof). Vechĭ. O stofă supțire de lînă de Angora. Azĭ Mold. nord. Pere de zof, un fel de pere dulcĭ timpuriĭ.
-SOF, v. -ZOF.
-SOFIE, v. -ZOFIE.
-ZOF (-SOF) „înțelept, învățat, cunoscător”. ◊ gr. sophos „înțelept” > fr. -sophe, germ. -soph, it. -sofo > rom. -zof și -sof.
-ZOFIE (-SOFIE) „știință, cunoaștere”. ◊ gr. sophia „înțelepciune” > fr. -sophie, germ. id., it. -sofia > rom. -zofie și -sofie.

zof dex

Intrare: zofie
zof 2 suf.
sof 2 suf.
zofie
zofic element de compunere sufix
sofie
Intrare: zof (s.n.)
zof 1 s.n. substantiv neutru