zobit definitie

2 intrări

17 definiții pentru zobit

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. Fărîmat, zdrobit. În mîini îl prindea Și cînd îl trîntea, zobit îl lăsa. TEODORESCU, P. P. 495.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.
ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.
zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă
zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă
ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.
ZOBÍT adj. v. sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.
zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.
zobit a. fărâmat: olane zobite.
zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.
zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.
zobit adj. v. SFĂRÎMAT. STÎLCIT. STRIVIT. TURTIT. ZDROBIT.

zobit dex

Intrare: zobit
zobit adjectiv
Intrare: zobi
zobi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv