zobire definitie

2 intrări

16 definiții pentru zobire

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.
zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă
zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri
zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă
zobíre s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri
ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.
ZOBÍRE s. v. sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.
zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.
zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.
zobire s. v. SFĂRÎMARE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE.

zobire dex

Intrare: zobi
zobi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: zobire
zobire substantiv feminin