ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

ZOBÍRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobíre (reg.) s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă

zobíre s. f., g.-d. art. zobírii; pl. zobíri

ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

ZOBÍRE s. v. sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.

zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.

zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.

zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.

zobire s. v. SFĂRÎMARE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE.