Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru zobi

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.
zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă
zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă
ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.
zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.
zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.
zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.

zobi definitie

zobi dex

Intrare: zobi
zobi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv