ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Înv. și reg.) Pleavă. – Cf. sb. zona.

ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Reg.) Pleavă. – Cf. scr. zona.

ZOÁNĂ, zoáne, s. f. (Reg.) Pleavă rămasă de la vînturatul grînelor.

ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Reg.) Pleavă. – Comp. sb. zona.

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

zoánă s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne

ZOÁNĂ s. v. pleavă.

zoánă (-ne), s. f. – Ciuruială, tărîțe mari. Sb., slov., ceh. zona (Tiktin; Candrea).

zoánă, zoáne, s.f. (reg.) 1. pleavă. 2. marginea unui drum larg de țară, pe care pasc iarbă caii.

zoană f. pleavă de grâu sau ovăz vânturat: zoana se mai numește codină sau goz. [Origină necunoscută].

zoánă f. colectiv. Munt. Gozurĭ. – Pl. zonurĭ la Chir. (CL. 1910, 897).

zoană s. v. PLEAVĂ.