ZOÁBĂ s. f. v. zoavă.

ZOÁVĂ, zoave, s. f. (Regional; și în forma zoabă) Scurteică; cațaveică. Să-mi facă rochiță mie Și zoabă de lînărie. I. CR. III 152. – Variantă: zoábă s. f.

ZOÁVĂ, zoave, s. f. (Reg.) Scurteică, cațaveică. – Fr. zouave.

ZOÁVĂ s. v. cațaveică, scurteică.

ZOÁVĂ, zoáve, s. f. (Reg.; și în forma zoabă) Scurteică, cațaveică. [var. zoabă s. f.] (din fr. zouave) [def. și DLRLC]

zoàvă f. scurteicuță (= fr. zouave).

zoavă s. v. CAȚAVEICĂ. SCURTEICĂ.