znămenie definitie

12 definiții pentru znămenie

SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”.
ZNAMÉNIE s. f. v. snamenie.
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
ZNAMÉNIE s. f. v. snamenie.
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Regional) Pocitanie, sluțenie. A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74.
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snaménie s. f. (sil. -ni-e), art. snaménia (sil. -ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (sil. -ni-i-)
ZNAMÉNIE s. v. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie.
ZNAMÉNIE, znaménii, s. f. (Înv.) Semnal. (din sl. znamenije)
znaménie f. (vsl. znameniĭe). Cor. Semn.
znamenie s. v. HÎDOȘENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. URÎCIUNE. URÎȚENIE.
znăménie s. f. v. snamenie.

znămenie dex

Intrare: snamenie
znămenie substantiv feminin
znamenie substantiv feminin admite vocativul
snamenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e