SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

SMÂRDOÁRE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.

SMÎRDOÁRE, smîrdori, s. f. (Mold.) Ființă scîrboasă; urîciune. Ei bine, smîrdoare uricioasă ce ești, de mîncat ai mîncat boțul cel de mămăligă. CREANGĂ, P. 146.

smârdoáre (reg.) s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

smârdoáre s. f., g.-d. art. smârdórii; pl. smârdóri

SMÂRDOÁRE ~óri f. Ființă urâtă cu aspect respingător; urâciune. /smârd + suf. ~oare

smârdoare f. Mold. putoare: smârdoare urăcioasă ce ești! CR. [Tras din bănățeanul smârd, murdar = slav. SMRŬDŬ].

smîrdoáre și zm- f., pl. orĭ (d. smird; vsl. smradŭ, pol smrod, putoare. V. cĭomîrdă, smreduĭesc). Est. Vest. Rar. Murdărie. Putoare. Fig. Tigoare, scîrbă (om leneș).

zmîrdoáre, V. sm-.