SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se molipsi (de o boală). Mulți din cei amestecați cu ciumați nu să smreduiesc. PISCUPESCU, O. 285. ◊ Fig. Se afla o parte de norod smreduită de eresuri. NEGRUZZI, S. I 224.