14 definiții pentru zmirnă
SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din
sl. smirna. SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din
sl. smirna. SMÍRNĂ2 s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.
smírnă2 s. f.,
g.-d. art. smírnei
smírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.) SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuță, tămâie. smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. –
Var. zmirnă.
Gr. σμύρνα, parțial prin
sl. smirna, smirŭna (Tiktin;
cf. Vasmer,
Gr., 135).
SMÍRNĂ ~e f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].
`
smírnă și
zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile rîurilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V.
stirac. smirnă s. v. GRANAT. SPILCUȚĂ. TĂMÎIE. SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.) Zmirnă dex online | sinonim
Zmirnă definitie
Intrare: smirnă (s.f.)
zmirnă (numai) singular substantiv feminin
smirnă substantiv feminin