ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie.

ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). [Pr.: zme-oa-ie] – Zmeu + suf. -oaie.

ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. 1. (În superstiții) Zmeoaică (1) Duh necurat... cu gură de zmeoaie. MARIAN, NA. 385. 2. Plantă erbacee din familia umbelifereior, cu tulpina și fructele păroase; crește prin văile umbroase de la munte (Libanotis montana).

ZMEOÁIE, zmeoaie, s. f. (În basme) Zmeoaică. – Din zmeu + suf. -oaie.

zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie

zmeoáie s. f., art. zmeoáia, g.-d. art. zmeoáiei; pl. zmeoáie

ZMEOÁIE s. (BOT.; Libanotis montana) (reg.) tămâioară.

ZMEOÁIE s. v. zmeoaică.

zmeoaie s. v. ZMEOAICĂ.

ZMEOAIE s. (BOT.; Libanotis montana) (reg.) tămîioară.