zmeoaică definitie

14 definiții pentru zmeoaică

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj fantastic din basme imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipînd răutatea. Văd lupul din basme, cu laba; zmeoaice, și codrul ce-l rod. COȘBUC, P. II 21. Dimineața, cum se sculă zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său și văzu florile veștede. ISPIRESCU, L. 20. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. (Cu pronunțare regională) Hi! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119. 2. Plantă din familia umbelifereior, cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele; crește în poienile și tufișurile umede de la munte (Laserpitium latifolium). (Cu pronunțarej regională) Zmăoaica crește la munte. ȘEZ. XV 142.
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. II. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -că.
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
ZMEOÁICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.
ZMEOÁICĂ s. v. splinuță.
ZMEOÁICĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără și iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică
ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără și iute.
smeoaică f. 1. muma smeului, de o fire răutăcioasă și sălbatică: cu o falcă în cer și cu una pe pământ, ea urmărește, luând forme diferite, pe Făt-frumos, mântuitorul fetelor de împărat; 2. Bot. somnoroasă.
zmeoáĭcă (oa dift.) f., pl. (d. zmeŭ). Monstru femeĭesc din poveștĭ. O plantă umbeliferă numită și somnoroasă (laserpitium).
zmeoaică s. v. SPLINUȚĂ.
ZMEOAICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

zmeoaică dex

Intrare: zmeoaică
zmeoaică substantiv feminin