14 definiții pentru zmăcinat
ZMĂCINÁ, zmácin,
vb. I.
Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. –
Cf. măcina. ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te,
adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. –
V. zmăcina. ZMĂCINÁ, zmácin,
vb. I.
Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. –
Cf. măcina. ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te,
adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. –
V. zmăcina. ZMĂCINÁ, zmăcín,
vb. I.
Refl. (Rar) A se agita, a se frămînta, a se zbate. Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pintecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.
ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te,
adj. Agitat, zbuciumat, frămîntat, zguduit. Agripina suia din greu, cu pieptul tot atît de zmăcinat ca și șuvoiul de alături. GALACTION, O. I 161. Doamna mumă îi ajunse acolo, purtînd în sujletu-i zmăcinat o îngrijată presimțire. ODOBESCU, S. I 170.
ZMĂCINÁ, zmácin,
vb. I.
Refl. (
Pop.) A se agita, a se frământa, a se zbate. –
Lat. *ex-machinare. ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te,
adj. (
Pop.) Agitat, frământat, zbuciumat, zguduit. –
V. zmăcina.
zmăciná (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3 se zmácină
zmăciná vb., ind. prez. 3 sg. zmácină ZMĂCINÁ, zmácin,
vb. I.
2. Tranz. A scutura, a zgâlțâi, a agita.
3. Tranz. A desface, a descompune. (din smâc1 +
suf. expresiv -na,
cf. hâțâna, zgâlțâna; sau din
lat. machĩnāre,
cf. măcina; sau din
lat. *exmācĕrāre)
smácin și
zm-, a
smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).
smăcinàt și
zm-, -ă adj. Măcinat, fărămițit. Cariat. Fig. Ros de întristare saŭ de griji: un suflet smăcinat.
Zmăcinat dex online | sinonim
Zmăcinat definitie
Intrare: zmăcina
zmăcina conjugarea I grupa I verb reflexiv