zmăcina definitie

9 definiții pentru zmăcina

ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.
ZMĂCINÁ, zmăcín, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frămînta, a se zbate. Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pintecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Pop.) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Lat. *ex-machinare.
zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină
zmăciná vb., ind. prez. 3 sg. zmácină
ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. 2. Tranz. A scutura, a zgâlțâi, a agita. 3. Tranz. A desface, a descompune. (din smâc1 + suf. expresiv -na, cf. hâțâna, zgâlțâna; sau din lat. machĩnāre, cf. măcina; sau din lat. *exmācĕrāre)
smácin și zm-, a smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).
zmácin, V. smacin.

zmăcina dex

Intrare: zmăcina
zmăcina conjugarea I grupa I verb reflexiv