zlot definitie

14 definiții pentru zlot

ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa Centrală și Răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti niciun zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nicio considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat în trecut în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. zloty.
ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa centrală și răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. złoty.
ZLOT, zloți, s. m. 1. Unitate monetară a Republicii Populare Polone. Monedă de aur de valoarea unui galben (care a circulat între secolul al XV-lea și al XVII-lea în Europa centrală și răsăriteană). Să deie Serghie căpitanului Șoimaru doi zloți, bani de drum. SADOVEANU O. VII 25.S-au purtat vitejește. Să li se deie fiecăruia cîte cincizeci de zloți. NEGRUZZI, S. I 174. Monedă de argint, de valoare inferioară talerului, care a circulat în trecut la noi (și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale, aproximativ un leu). ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu face nici două parale, nici o para chioară. Eu giudec oamenii după meritul lor, iar nu după titluri... evghenia nu plătește nici un zlot în ochii mei. ALECSANDRI, T. 1265. 2. Nume dat odinioară în Transilvania florinului austriac; monedă de argint de două coroane. I-a plătit un zlot de argint și l-a întors acasă cu căruța. REBREANU, I. 56. Haide, maică, haide dragă. Cu poala plină de zloți Și mă scoate dacă poți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318.
ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Republicii Populare Polone. ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben, care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între secolele al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. ♦ (Reg.) Nume dat în trecut florinului austriac; monedă de argint de două coroane. – Pol. złoty.
zlot s. m., pl. zloți
zlot s. m., pl. zloți
ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.)
zlot (-ți), s. m. – Monedă de aur, ducat. – Mr. zloată. Pol. złoty, din rus. zlotyĭ, sl. zlatŭ „aur” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 540), cf. ngr. ζόλοτα, mag. izlot. – Der. zlotaș, s. m. (strîngător de impozite), înv.; zlătar (var. zlotar, megl. zlătar), s. m. (căutător de aur, țigan aparținînd grupurilor care căutau nisipuri aurifere; aurar), din sl. zlatarŭ; zlătărie, s. f. (meseria de căutător de aur); zlatiță, s. f. (lingou, rondelă), sec. XVII, înv., din sl. zlatica; Zlatoust (var. Zlataust), s. m. (Crisostomul), din sl. Zlatoustŭ, trad. din gr.
ZLOT, zloți, s. m. ~ ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între sec. al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului2, care a circulat în trecut și la noi și care, la începutul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu în 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioară în Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatŭ = aur) [def. DLRLC]
ZLOT ~ți m. 1) Unitate a sistemului monetar în Polonia. 2) înv. Monedă de aur (egală cu un galben) sau de argint cu circulație în unele țări din Europa. /<pol. zloty
zlot m. 1. od. fiorin de aur: zlot unguresc, zlot venetic; 2. monedă veche de argint în valoare de 30 parale: adă-mi vin de un zlot POP. [Pol. ZLOTY (din ZLOTO, aur)].
zlot m. (pol. zloty, florin, d. zloto, aur). Vechĭ. Florin de aur: zlot unguresc, zlot venetic. Maĭ pe urmă, leŭ apoĭ și 8ǀ4 din leŭ adică 30 de parale (Ĭorga, Negoț. 216 și 220). Trans. Pop. Zlot răŭ, monetă de 40 de crăițarĭ.
ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.)
zlot, zloți, s.m. – Nume dat odinioară, în Transilvania, unei monede austriece. „Monedă veche de două coroane” (Bârlea, 1924). „Florin, 2 lei și ceva” (Bud, 1908): „Pentr-on struț de-on zlot de-argint / Te-oi juca de-a merge vânt” (Bârlea, 1924, II: 213). – Din pol. zloty (< sl. zlatǔ „aur”) (Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

zlot dex

Intrare: zlot
zlot substantiv masculin