ZLAMÁC s. m. (Mold.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Ce să-l apăr? Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac. SADOVEANU, P. M. 118.

ZLAMÁC s. m. (Reg.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). – Comp. pol. złamec.

ZLAMÁC, zlamáce, s. n. ~ (din bg., sb. slamak < sl. slama = paie)

slamác și zlamác n., pl. e (bg. sîrb. slamak, păĭș, d. slama, păĭ). Est. Gunoĭ format din paĭe, cocenĭ, frunze, pene ș. a. (rev. I. Crg. 3,346). Fig. Iron. A face pe cineva slamac, a-l bate răŭ, a-l face ferfeniță (Arh. 1905, 6).

zlamác, V. slamac.