zlătar definitie

2 intrări

13 definiții pentru zlătar

ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., sb. zlatar.
ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., scr. zlatar.
ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. Meșter (țigan) care se ocupa în trecut cu prelucrarea aurului. – V. aurar (1). 2. Țigan (nomad). Un urîcios care a fost și a rămas un zlătar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 326.
ZLĂTÁR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Bg., sb. zlatar.
zlătár s. m., pl. zlătári
zlătár s. m., pl. zlătári
ZLĂTÁR s. v. aurar.
ZLĂTÁR, zlătári, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strânsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC]
ZLĂȚÁR ~i m. înv. 1) Meșter (țigan) care confecționa obiecte din aur. 2) Țigan nomad, care trăia în șatră; șătrar. /<bulg., sb. zlatar
zlătar m. țigan aurar. [Slav. ZLATARĬ (din ZLATO, aur)].
zlătár m. (vsl. zlatarĭ, d. zlato, aur). Munt. (Mold. vechĭ). Țigan aurar (căutător de aur în rîurĭ). – Fem. zlắtăriță. V. rudar, lăĭeș.
zlătar s. v. AURAR.
ZLĂTAR subst. (aurar). 1. Zlătariul (17 A II 196). 2. Pentru derivatele din sl. злaтъ „aur” v. Partea I-a: Zlataust.

zlătar dex

Intrare: Zlătar
Zlătar
Intrare: zlătar
zlătar substantiv masculin admite vocativul