ZIULÍȚĂ, ziulițe, s. f. (Pop.) Ziulică. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -uliță.

ZIULÍȚĂ, ziulițe, s. f. (Rar) Ziulică. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -uliță.

ZIULÍȚĂ, ziulițe, s. f. (Rar) Ziulică. ◊ Expr. Cît e ziulița = toată ziua, tot timpul. Vezi, cîtu-i ziulița... Un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng. HELIADE, O. I 187. Toată ziulița = toată ziua, o zi întreagă. Și umblă feciorii mei toată ziulița, fără să afle undeva capătul pădurii. RETEGANUL, P. II 71.

ZIULÍȚĂ s. f. (Rar) Ziulică. – Din zi + suf. -ul-iță.

ziulíță (pop.) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziulíței; pl. ziulíțe

ziulíță s. f. (sil. zi-u-); pl. ziulíțe

ZIULÍȚĂ s. v. zilișoară, ziulică.

ziuliță s. v. ZILIȘOARĂ. ZIULICĂ.