zisă definitie

26 definiții pentru zisă

ZIS2, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. Numit; poreclit. Trăia la Malu-Surpat și un cîntăreț bătrîn, pe care îl chema Veselin Scripcarul, zis Baftă., SADOVEANU, M. C. 188. ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte, i-a spus că trebuie să reziste opresiunii. CAMIL PETRESCU, T. II 606. ◊ Loc. adj. Așa-zis (-zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept numit astfel (v. fals, aparent); care are pretenția că este într-un anumit fel.
ZÍSĂ, zise, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Vorbă, spusă; afirmație. Băiatul băgă la cap toate zisele calului. ISPIRESCU, L. 149. Căpitanul de la barieră scosese un petic de hirtie din buzunar și însemna cu creionul zisele mele. GHICA, S. A. 94. După zisa acelor prieteni a domnului consul, peste zece mii de oamini se găseau acum împregiurul acelei bălți. ALECSANDRI, C. 111. ♦ Proverb, zicătoare. îmi plăceau basmele, zisele din bătrîni, și mai ales întîmplările apucate de neamul meu. DELAVRANCEA, T. 18. 2. (Învechit) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. După ce-au împlinit Sucnă-Murgă zisa calului, l-au întrebat. SBIERA, P. 96.
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.
ZÍSĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
așá-zís (pretins) adj. m., pl. așá-zíși; f. așá-zísă, pl. așá-zíse
zis1 adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse
zísă (pop.) s. f., g.-d. art. zísei; pl. zíse
așá-zís adj. m., pl. așá-zíși; f. sg. așá-zísă, pl. așá-zíse
zis adj. m., pl. ziși; f. sg. zísă, pl. zíse
AȘA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
ZÍSĂ s. afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)
ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. * Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice
ZÍSĂ ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice
zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.
zis a. 1. rostit: vorbe zise în vânt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, zis și cel Bătrân. [V. zice].
zisă f. ceeace s’a zis: spusă, vorbă.
zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ștefan cel Mare, zis și cel Sfînt. Menționat: procesu cu zisu vecin.
zísă1 f., pl. e. Spusă, ceĭa ce s’a zis, vorbă: eŭ cred în zisa luĭ.[1]
AȘA-ZIS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)
zi s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.
ZI s. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

zisă dex

Intrare: zis (adj.)
zis 1 adj. adjectiv
Intrare: așa-zis
așa-zis adjectiv
așa adverb adjectiv invariabil
zis 1 adj. adjectiv
Intrare: zisă
zisă substantiv feminin
Intrare: zisă (adj.)
zisă 1 adj. substantiv feminin