Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru zirconiu

ZIRC├ôNIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenu╚Öie, intermediar ├«ntre siliciu ╚Öi aluminiu, care se folose╚Öte la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi ├«nalte, a unor o╚Ťeluri speciale etc. ÔÇô Din fr. zirconium.
ZIRC├ôNIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenu╚Öie, intermediar ├«ntre siliciu ╚Öi aluminiu, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi ├«nalte, a unor o╚Ťeluri speciale etc. ÔÇô Din fr. zirconium.
ZIRC├ôNIU s. n. Metal de culoare cenu╚Öie, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n special la fabricarea recipien╚Ťilor care trebuie s─â reziste la temperaturi ├«nalte.
ZIRC├ôNIU s. n. Metal de culoare cenu╚Öie, intermediar ├«ntre siliciu ╚Öi aluminiu; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi ├«nalte. ÔÇô Fr. zirconium.
zirc├│niu (metal) [niu pron. n─şu] s. n. art. zirc├│niul; simb. Zr
zirc├│niu (chim.) s. n. [-niu pron. -niu], art. zirc├│niul; simb. Zr
ZIRCÓNIU s.n. Metal de culoare cenușie, întâlnit rar în natură, intermediar între aluminiu și siliciu. [Pron. -niu. / < fr. zirconium].
ZIRC├ôNIU s. n. Metal alb-cenu╚Öiu, greu fuzibil, cu rezisten╚Ť─â mecanic─â ridicat─â, folosit la elaborarea unor o╚Ťeluri speciale, dure, la construirea reactoarelor nucleare. [-niu, pron. -n├Ču; simb. Zr] (din fr. zirconium)
*zirc├│ni┼ş n. Chim. Un metal cenu╚Öi┼ş tetravalent intermediar ├«ntre alumini┼ş ╚Öi silici┼ş. Are o greutate de 4,15, greutatea atomic─â 90,6, densitatea 6,25 ╚Öi se tope╚Öte pe la 2400┬░. Din el se fac recipiente care trebue s─â reziste temperaturilor ├«nalte. A fost recunoscut de Klaproth la 1789.
ZIRCÓNIU (< fr.) s. n. Element chimic din gr. IV secundară (Zr; nr. at. 40, m. at. 91,22, p. f. 1.852°C). Metal rar, de culoare alb-argintie, dur și greu fuzibil; stabil din punct de vedere chimic. Aliajele de bază de z. se folosesc ca materiale de constr. în energetica nucleară, în construirea de aparate chimice, instrumente chirurgicale etc. Unele aliaje ale z. sunt supraconductori. Descoperit în 1789 de chimistul german Martin H. Klaproth (1743-1813) și izolat (în 1824) de J.J. Berzelius.
Zr, simbol chimic pentru zirconiu.

Zirconiu dex online | sinonim

Zirconiu definitie

Intrare: zirconiu
zirconiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -n─şu
Zr simbol