Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru zincuit

ZINCU├Ź, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de o╚Ťel, de font─â sau nemetalic cu un strat sub╚Ťire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. ÔÇô Zinc + suf. -ui.
ZINCU├Ź, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de o╚Ťel, de font─â sau nemetalic cu un strat sub╚Ťire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. ÔÇô Zinc + suf. -ui.
ZINCU├Ź, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat sub╚Ťire de zinc, pentru a-l feri de ruginire.
ZINCU├Ź, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un metal cu un strat sub╚Ťire de zinc, pentru a-l feri de ruginire. ÔÇô Din zinc.
zincu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zincui├ęsc, imperf. 3 sg. zincui├í; conj. prez. 3 s─â zincui├ísc─â
zincu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zincui├ęsc, imperf. 3 sg. zincui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zincui├ísc─â
ZINCU├Ź vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)
ZINCU├ŹT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tabl─â ~.)
A ZINCU├Ź ~i├ęsc tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat sub╚Ťire de zinc (├«n scop protector sau decorativ) /zinc + suf. ~ui
ZINCUI vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)
ZINCUIT adj. (TEHN.) galvanizat, zincat. (Tabl─â ~.)

Zincuit dex online | sinonim

Zincuit definitie

Intrare: zincuit
zincuit adjectiv
Intrare: zincui
zincui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv