ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui.

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. Tablă zincată.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.

zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză

zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză

zincát s. m.

ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)

ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].

ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. [< fr. zincate].

ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)

ZINCÁT s. m. Sare a hidroxidului de zinc. (din fr. zincate)

A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer

ZINCA vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCAT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)