Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru zincat

ZINC├ü, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. ÔÇô Din zinc.
ZINC├üT, -─é, zinca╚Ťi, -te, adj. Acoperit cu zinc. ÔÇô V. zinca.
ZINC├ü, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. ÔÇô Din zinc.
ZINC├üT, -─é, zinca╚Ťi, -te, adj. Acoperit cu zinc. ÔÇô V. zinca.
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui.
ZINC├üT, -─é, zinca╚Ťi, -te, adj. Acoperit cu zinc. Tabl─â zincat─â.
ZINC├ü, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. ÔÇô Din zinc.
ZINC├üT, -─é, zinca╚Ťi, -te, adj. Acoperit cu zinc. ÔÇô V. zinca.
zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză
zinc├í vb., ind. prez. 1 sg. zinch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. zinche├íz─â
zincát s. m.
ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)
ZINC├ü vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (sub╚Ťire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. [< fr. zincate].
ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
ZINCÁT s. m. Sare a hidroxidului de zinc. (din fr. zincate)
A ZINC├ü ~ch├ęz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer
ZINCA vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
ZINCAT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tabl─â ~.)

Zincat dex online | sinonim

Zincat definitie

Intrare: zincat (adj.)
zincat 1 adj. adjectiv
Intrare: zinca
zinca conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: zincat (s.m.)
zincat 2 s.m. (numai) singular substantiv masculin