ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui.

ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca; operație de acoperire cu zinc a pieselor de oțel, pentru a le mări rezistența la coroziune și a le proteja contra oxidării.

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei.

zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză

zincáre s. f., g.-d. art. zincắrii; pl. zincắri

zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză

zincáre s. f., g.-d. art. zincării; pl. zincări

ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCÁRE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)

ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].

ZINCÁRE s.f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei. [< zinca].

ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)

A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer

ZINCA vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCARE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)