Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru zinc

ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alb─â-alb─âstruie, folosit ├«n industrie at├ót singur, c├ót ╚Öi sub form─â de aliaje. ÔÇô Din fr. zinc.
ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alb─â-alb─âstruie, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie at├ót singur, c├ót ╚Öi sub form─â de aliaje. ÔÇô Din fr. zinc.
ZINC s. n, Metal de culoare alb─â-cenu╚Öie, folosit (at├«t singur c├«t ╚Öi sub form─â de aliaje) la acoperirea o╚Ťelului pentru a-i m─âri rezisten╚Ťa la coroziune ╚Öi a-l proteja de ruginire, la fabricarea pilelor electrice, ├«n zincografie etc. D─â o cad─â mare de zinc, unde se va putea sp─âla ├«n voie. Camil PETRESCU, O. II 270. Privea arbu╚Ötii exotici.. cu frunzele lor lucii, care ├«n b─âtaia luminii cretoase p─âreau t─âiate artificial ├«n zinc. C. PETRESCU, ├Ä. I 4. Alb de zinc v. alb1 (2).
ZINC s. n. Metal de culoare alb─â-cenu╚Öie, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie at├ót singur c├ót ╚Öi sub form─â de aliaje. ÔÇô Fr. zinc.
zinc s. n.; simb. Zn
zinc s. n., simb. Zn
ZINC s.n. Metal alb-alb─âstrui care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â sub form─â de tabl─â ├«n aliaje, pentru protec╚Ťia superficial─â a o╚Ťelurilor etc. [< fr. zinc, cf. germ. Zink].
ZINC s. n. Metal alb-alb─âstrui, moale, maleabil ╚Öi ductil, u╚Öor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea o╚Ťelurilor etc. [Simb. Zn] (din fr. zinc)
zinc s. m. ÔÇô Metal alb-alb─âstrui. ÔÇô Var. ╚Ťinc. Mr. ╚Ťingu. Fr. zinc, var. din germ. Zink; ╚Öi mr. din it. zinco, cf. ngr. ¤ä¤â╬»╬Ż¤░╬┐¤é.
ZINC n. Metal de culoare alb─â-alb─âstruie, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie, mai ales, sub form─â de aliaje. /<fr. zinc
zinc n. metal de un alb alb─âstruiu, se aliaz─â cu arama (alama) ╚Öi cu alte metale ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea obiectelor de art─â, la acoperirea caselor, la galvanizarea fierului.
*zinc n., pl. ur─ş (fr. zinc, d. germ. zink, var. din zinn, zinc). Chim. Un metal alb alb─âstru─ş cu structur─â cristalin─â. ÔÇô Zincu e bivalent, are o densitate de 6,87 ╚Öi o greutate atomic─â de 65. Se tope╚Öte la 415┬░ ╚Öi ferbe la 1040. La 205┬░ e sf─âr─âmic─şos ╚Öi se poate pulveriza. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â ma─ş ales ├«n stare de sulfur─â sa┼ş blend─â ╚Öi de carbonat or─ş calamin─â. Din el se face tinichea de acoperit casele ╚Öi ob─şecte de ornament turnate, de multe or─ş acoperite cu alam─â pin galvanoplastie (bronzur─ş artistice). Feru galvanizat, ├«ntrebuin╚Ťat la s├«rmele telegrafice se ob╚Ťine pin galvanizare sa┼ş scufund├«nd s├«rma ├«n zinc topit. Cu zincu se fac ╚Öi o mul╚Ťime de aliaje (alama ╚Ö. a.).
ZINC (< fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4┬░C, p. f. 906┬░C, gr. sp. 7,13) din gr. II secundar─â; metal alb-argintiu sau alb-alb─âstrui. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de sulfur─â (blend─â) ╚Öi carbonat (smitsonit─â). ├Än combina╚Ťii este bivalent. ├Än contact cu aerul se acoper─â cu o pelicul─â protectoare de oxid. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n zincare, sub form─â de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor ╚Öi pigmen╚Ťilor etc. A fost izolat pentru prima dat─â de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) ├«n 1776.
Zn, simbol chimic pentru zinc.

Zinc dex online | sinonim

Zinc definitie

Intrare: zinc
Zn simbol
zinc substantiv neutru (numai) singular