ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbíl (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.
zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.