zimțat definitie

2 intrări

18 definiții pentru zimțat

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁT, -Ă, zimțati, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.
ZIMȚÁT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. crestat, dințat. înjgheabă el altă comoară nouă, cu arginți albi și zimțați, C. PETRESCU, R. DR. 25. Acest fus este pus în mișcare de roata de fier dințată sau zimțată. PAMFILE, C. 112. ◊ (În contexte figurate) Într-acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorit zarea cu spăimoase metereze zimțate, C. PETRESCU, A. R. 5.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. dințat, crestat. – V. zimța.
zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțeáză
zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză
ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
ZIMȚÁT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)
A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț
ZIMȚÁT ~tă (~ți, ~te) Care are zimți; cu zimți. /v. a zimța
zimțat a. cu zimți.
zimțát, -ă adj. Cu zimțĭ: banĭ zimțațĭ.
ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
ZIMȚAT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

zimțat dex

Intrare: zimțat
zimțat adjectiv
Intrare: zimța
zimța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv