ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚÁRE, zimțări, s. f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei; zimțuire. – V. zimța.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚÁRE, zimțări, s. f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei; zimțuire. – V. zimța.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.

ZIMȚÁR, zimțári, s. m. Dințar.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚÁR, zimțare, s. n. Dințar. – Din zimț + suf. -ar.

zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțeáză

zimțár (pop., reg.) s. n., pl. zimțáre

zimțáre s. f., g.-d. art. zimțắrii; pl. zimțắri

zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză

zimțár s. n., pl. zimțáre

zimțáre s. f., g.-d. art. zimțării; pl. zimțări

zimțár s. n., pl. zimțáre

ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMȚÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.

A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț

zimțar n. dințarul dulgherului.

tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.

zimțár n., pl. e (d. zimțĭ). Nord. Tindeche.

ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

zimțar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. TINDECHE.