zimțare definitie

3 intrări

23 definiții pentru zimțare

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁRE, zimțări, s. f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei; zimțuire. – V. zimța.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁRE, zimțări, s. f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei; zimțuire. – V. zimța.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.
ZIMȚÁR, zimțári, s. m. Dințar.
ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
ZIMȚÁR, zimțare, s. n. Dințar. – Din zimț + suf. -ar.
zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțeáză
zimțár (pop., reg.) s. n., pl. zimțáre
zimțáre s. f., g.-d. art. zimțắrii; pl. zimțắri
zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză
zimțár s. n., pl. zimțáre
zimțáre s. f., g.-d. art. zimțării; pl. zimțări
zimțár s. n., pl. zimțáre
ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
ZIMȚÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.
A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț
zimțar n. dințarul dulgherului.
tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.
zimțár n., pl. e (d. zimțĭ). Nord. Tindeche.
ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
zimțar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. TINDECHE.

zimțare dex

Intrare: zimța
zimța conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: zimțare
zimțare substantiv feminin
Intrare: zimțar
zimțar substantiv neutru