ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

zimțá (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțeáză

zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză

ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț

ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)