ZILIZÍ, zilizésc, vb. IV. Tranz. (Mold., înv.) v. zălezi (2). (cf. zălezi (2))

zălezésc v. tr. (cp. cu rut. za-lizátĭ, -lazitĭ, a se tîrî). Mold. (Tec.). Ostenesc prea mult: zălezit de drum și chinuit de străjĭ. – Aĭurea și zilizésc. V. strepezesc.

zilizésc, zilizít, V. zălezesc.