ZILIȘOÁRĂ, zilișoare, s. f. Ziulică. – Zi + suf. -ișoară.

ZILIȘOÁRĂ, zilișoare, s. f. Ziulică. – Zi + suf. -ișoară.

ZILIȘOÁRĂ, zilișoare, s. f. Diminutiv al lui zi. Haidem – și dacă avem noroc – în trei zilișoare ciocănim cu bețele în porți la Ieși. CAMILAR, N. I 326. A pomeni ea baba mea, cîte zilișoare-a avea, de năcazul acesta. CREANGĂ, P. 128.

ZILIȘOÁRĂ, zilișoare, s. f. Ziulică. – Din zile (pl. lui zi) + suf. -ișoară.

zilișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. zilișoárei; pl. zilișoáre

zilișoáră s. f., pl. zilișoáre

ZILIȘOÁRĂ s. ziulică, (reg.) ziuliță, ziușoară. (În fiece ~.)

ZILIȘOARĂ s. ziulică, (reg.) ziuliță, ziușoară. (În fiece ~.)