ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. în formă de zigzag. – Zigzag + suf. -at.

ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. – Zigzag + suf. -at.

ZIGZACÁT, -Ă, zigzacáți, -te, adj. v. zigzagat.

ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. Aprinse o luminare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. CĂLINESCU, E. O. II 141. Variantă: zigzacát, -ă (C. PETRESCU, C. V. 306) adj.

ZIGZAGÁT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. – Din zigzag + suf. -at (după fr. zigzagué).

zigzágat adj. m., pl. zigzágați; f. zigzágată, pl. zigzágate

zigzagá vb. ind. prez. 3 sg. zigzagheáză

zigzagát adj. m., pl. zigzagáți; f. sg. zigzagátă, pl. zigzagáte

ZIGZAGÁT adj. frânt. (Linie ~.)

ZIGZAGÁT, -Ă adj. În formă de zigzag. [< zigzag, după fr. zigzagué].

ZIGZAGÁ, zigzaghéz, vb. I. Intranz. A face zigzaguri; (fam.) a merge pe două cărări. (din fr. zigzaguer) [morf. DOOM]

ZIGZAGÁT ~tă (~ți, ~te) Care are formă de zigzag. /zigag + suf. ~at

ZIGZAGAT adj. frînt. (Linie ~.)