zigzac definitie

17 definiții pentru zigzac

ZIGZÁC s. n. v. zigzag.
ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.
ZIGZÁC s. n. v. zigzag.
ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.
ZIGZÁC s. n. v. zigzag.
ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. Zigzagul de argint al fulgerului. CAMIL PETRESCU, V. 8. Deodată mi se pare că-n aer se-ncrucișează un slab zigzag de fulger. BART, S. M. 36. Cîte tunuri le mai rămîneau bune, toate își pierdeau în zădar gloanțele printre zigzagurile ruinelor, fără a nemeri pe moldoveni. HASDEU, I. V. 160. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. Lăsă în jos sabia, își întoarse calul și pomi în fugă prin învălmășeală, cotind în zigzag printre pilcurile de luptători. SADOVEANU, O. VII 13. Sunetele lungi, prelungite... fură ca o descărcare electrică, întîi în zig-zag, prin zidul soldaților. CAMIL PETRESCU, N. 18. Drumul printre ele, ca un riu liniștit... își lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ANGHEL, PR. 89. – Variantă: zigzác (CONTEMPORANUL, VII 388) s. n.
ZIGZÁC s. n. v. zigzag.
ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frântă, zigzagat. [Var.: zigzác s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack).
zigzág s. n. pl. zigzáguri
zigzág s. n., pl. zigzáguri
ZIGZÁG s. linie frântă.
ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag].
ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag)
ZIGZÁG ~uri n. Linie frântă (de forma unui șir de litere „z” puse cap la cap). ◊ În ~ în formă de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack
zigzag n. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare.
*zigzág n., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag.
ZIGZAG s. linie frîntă.

zigzac dex

Intrare: zigzag
zigzac substantiv neutru
zigzag substantiv neutru