dzidí v vz zidi

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĭdati.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție; a clădi, a Construi. Întorcîndu-se în patria sa, el zidi o biserică de piatră foarte frumoasă, în satul Bălăcești. BĂLCESCU, O. I 82. Văzut-ai vreodată cum începe a zidi casele? DRĂGHICI, R. 44. ◊ Fig. El zidea în închipuire o altă lume, mai frumoasă decît aceea aevea. GANE, N. II 63. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfărâmi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. 1134. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă. EMINESCU, O. IV 134. Tot ninge... troianul mereu se tot zidește. contemporanei, VII 264. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. Aici să-mi durați mănăstire naltă... Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar în temelii! ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ Refl. Mulți călugări spărgeau zidul [catacombei], intrau înăuntru, zidindu-se. SAHIA, U.R.S.S. 46. 3. (în concepția creștină, despre dumnezeu) A Crea. Pe un om drept la înfățișare și la suflet l-a zidit același dumnezeu care m-a zidit pe mine. SADOVEANU, O. VII 21. Toate pentru pămînt a fi zidite se arată de cătră induratul dumnezeu. EMINESCU, N. 45. Omule... crezi că jivinile toate sînt pentru tine zidite? CONACHI, P. 267.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi; construire. 2. (Concretizat) Clădire, construcție, edificiu. Văzduhul scînteiază și, ca unse cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. Aceste zidiri nouă formează partea evropeienească a orașului. ALECSANDRI, C. 97. 2. (În concepțiile religioase) Creație sâvîrșită de dumnezeu. V. facere (2). Învățătorul a început a scrie pe alb semnele gîndirii. După aceea, zi cu zi, a scris cerul, pămîntul și toată zidirea lui dumnezeu. SADOVEANU, P. 22. Se desfășur’ în ochi-mi minunile zidirii. ALEXANDRESCU, M 47. ♦ (Concretizat) Creatură, făptură, ființă. Păru-i galbin, lăsat pe spate, fața-i gingașă, ochii cei vineți, buzele subțiri și roșii, o ridicau peste celelalte zidiri ale lui d-zeu de pe pămînt. RETEGANUL, P. IV 45. Viața adevărată se întemeiază în lucrarea lui dumnezeu asupra zidirilor sale și a omenirii colective asupra fiecărui om în parte. BĂLCESCU, O. II 10. Toate celelante zidiri a pămîntului sînt supusă omului, DRĂGHICI, R. 131.

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvârșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.

zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 să zideáscă

zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri

zidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 sg. și pl. zideáscă

zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri

ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

ZIDÍRE s. 1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, după Biblie.)

ZIDÍRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare.

A zidi ≠ a dărâma, a strica

Zidire ≠ demolare

A ZIDÍ ~ésc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală și vegetală) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /<sl. zidati

A SE ZIDÍ pers. 3 se ~éște intranz. A lua naștere; a lua ființă; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati

ZIDÍRE ~i f. 1) v. A ZIDI. 2) Obiect zidit; construcție; clădire. 3) înv. Ființă vie; vietate; făptură; creatură. /v. a zidi

zidì v. 1. a închide în zid: a fost zidită de vie; 2. a construi: a zidi o casă; 3. fig. a crea: D-zeu a zidit lumea. [Slav. ZIDATI, a edifica].

zidire f. acțiunea de a zidi și rezultatul ei: 1. construcțiune; 2. creațiune: se desfășură în ochi-mi minunile zidirii GR. AL.; 3. creatură: toate zidirile lumii.

zidésc v. tr. (vsl. zidati). Fac din zid, clădesc, construĭesc, edific: a zidi o casă, un oraș. Fig. Creĭez, fac: Dumnezeŭ a zidit lumea. Închid în zid: legenda zice că nevasta meșteruluĭ Manole a fost zidită de vie. V. intr. Fac zidurĭ: Romaniĭ aŭ zidit mult.

zidíre f. Acțiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiŭ, construcțiune: mărețele zidurĭ ale orașelor. Ființă, creatură: toate zidirile lumiĭ.

ZIDI vb.1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

zidire s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINȚĂ. LIGHIOANĂ. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEȚUITOARE.

ZIDIRE s.1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil, (înv.) ziditură. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere, (înv.) tocmeală. (~ lumii, după biblie.)