ZIDĂRÍE2, zidării, s. f. Meseria zidarului; zidărit. – Zidar + suf. -ie.

ZIDĂRÍE1, (2) zidării, s. f. 1. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid. 2. P. gener. Construcție. – Zid + suf. -ărie.

ZIDĂRÍE2, zidării, s. f. Meseria zidarului; zidărit. – Zidar + suf. -ie.

ZIDĂRÍE1, zidării, s. f. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid; p. gener. construcție. – Zid + suf. -ărie.

ZIDĂRÍE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții. Zidăria era crăpată și scorojită. CĂLINESCU, E. O. I 9. Pe lîngă grnile fostelor ferestre, zidăria căsca sus în boltă... o gură năprasnică. GALACTION, O. I 80. Stăpînul acelor zidării fortificate cu beton, săpînd temelia, ținuse cu zgîrcenie să nu piardă nici un ungher din fîșia pămîntului îngust. C. PETRESCU, S. 5. 2. Meseria zidarului. Fiindcă fiul de împărat știa toate meșteșugurile, el cunoștea și zidăria. ISPIRESCU, L. 372.

ZIDĂRÍE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții; p. ext. construcție. 2. Meseria zidarului. – (1) Din zid + suf. -ărie, (2) zidar + suf. -ie.

zidăríe s. f., art. zidăría, g.-d. art. zidăríei; (construcții) pl. zidăríi, art. zidăríile

zidăríe (construcție, meserie) s. f., art. zidăría, g.-d. art. zidăríei; (construcții) pl. zidăríi, art. zidăríile

ZIDĂRÍE s. zidărit. (Învață ~.)

ZIDĂRÍE ~i f. 1) Construcție constituită din ziduri. 2) Obiect aflat în proces de zidire. 3) Ocupația de zidar. /zid + suf. ~ărie

zidărie f. lucrarea zidarului, lucrare din zid.

zidăríe f. (d. zid). Lucrare de zid, partea compusă din zid la o construcțiune: zidăria caseĭ e gata. Meseria zidaruluĭ.

ZIDĂRIE s. zidărit. (Învață ~.)