ZÍCE, zic,
vb. III.
Tranz. (În concurență cu spune)
1. A exprima în cuvinte, a spune cu voce tare;
p. ext. a vorbi; a rosti, a pronunța, a articula. ◊
Expr. Cât ai zice pește = într-o clipită, imediat. A zice zău = a se jura. A zice nu (sau ba) = a refuza, a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. Vrea (sau va, vra) să zică =
a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea. Ce va să zică aceea să plătesc? întrebă dânsul (ISPIRESCU);
b) deci. Va să zică pleci. ◊ Mai bine zicând = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♦ (
Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut.
2. A afirma, a declara, a spune (ceva); a susține, a pretinde. ♦ A promite, a afirma. Zis-a maica că mi-a face Un pieptar (JARNÍK-BÎRSEANU). ♦ A răspunde, a riposta; a opune. Nu-i așa jupâneșică? – Mai zi dacă ai ce (CREANGĂ). ♦ A reproșa, a obiecta. Bun suflet de om este, n-am ce zice (CREANGĂ). ◊
Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că... ♦ A contesta. Fosta-i și d-ta la tinerețe, nu zic (CREANGĂ). ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona.
3. (
Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori.
4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune;
p. ext. a gândi, a socoti, a crede. ◊ (
Intranz.) Boierii toți vor zice cum zice domnitorul (ALECSANDRI). ◊
Expr. (Că) bine zici! = bună idee! ai dreptate. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... =
a) judecă, socotește, dă-ți părerea. Dumneata cum crezi să facem, zi, nea Ioane? (DUMITRIU);
b) așadar, prin urmare. Doarme... – Zi, doarme... murmură Rizea (DUMITRIU). Ce-ai zice...? = ce părere ai avea, cum ți-ar părea? Să zicem =
a) să presupunem, să admitem. Să zicem că da, dar le trebuie vreme (DELAVRANCEA);
b) de exemplu. Vino la ora zece, să zicem. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Așa numai ca să zică și el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă (ISPIRESCU).
5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui. ◊
Impers. Au fost odată un voinic ce-i zicea Tei-Legănat (SBIERA). ◊
Expr. Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). –
Lat. dicere.