Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru zic─âtur─â

ZIC─éT├ÜR─é, zic─âturi, s. f. 1. Zic─âtoare (1). 2. (Reg.) C├óntec, c├óntare. ÔÇô Zice + suf. -─âtur─â.
ZIC─éT├ÜR─é, zic─âturi, s. f. 1. Zic─âtoare (1). 2. (Reg.) C├óntec, c├óntare. ÔÇô Zice + suf. -─âtur─â.
ZIC─éT├ÜR─é, zic─âturi, s. f. (Regional, rar) 1. (Mai ales la pl.) Comunicare (transmis─â oral) constituind o expresie, o zic─âtoare, o snoav─â. Iordachi Golescu... s-a ├«ndemnat a aduna feluri de zic─âturi, cuvinte adev─ârate ╚Öi anecdote ce se ziceau prin ╚Üara Rom├«neasc─â. La TDRG. 2. C├«ntec; c├«ntare. El ╚Ötia c─â dup─â zic─âtura acestuia joac─â ori╚Öice fiin╚Ť─â. SBIERA, P. 7.
ZIC─éT├ÜR─é, zic─âturi, s. f. 1. Zic─âtoare. 2. (Reg.) C├óntec, c├óntare. ÔÇô Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(─â)tur─â.
zic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. zic─ât├║rii; pl. zic─ât├║ri
zic─ât├║r─â s. f., g.-d. art. zic─ât├║rii; pl. zic─ât├║ri
ZICĂTÚRĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
zicătură f. Buc. cântare de instrumente muzicale.
zic─ât├║r─â f., pl. ─ş. Zic─âtoare. Vech─ş. C├«ntec dintrÔÇÖun instrument). Felu de a c├«nta (dintrÔÇÖun instrument): halal zic─âtur─â!
zicătură s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Zic─âtur─â dex online | sinonim

Zic─âtur─â definitie

Intrare: zic─âtur─â
zic─âtur─â substantiv feminin