Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru ziafet

zaf├ęt sn vz zaiafet
zaiaf├ęt sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (├«nv; fam) ~if├ęt, (├«nv) z─âef├ęt, z─âf├ęt, z─âif├ęt, zeaf├ęt, zeef├ęt, zeif├ęt, ziaf├ęt, ziiaf├ęt / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu l─âutari) Si: chiolhan, osp─â╚Ť. 2 (├Änv; irn) B─âtaie (1). 3 (├Ävr; pcf) Bufet (2).
zaif├ęt sn vz zaiafet
ZAIAF├ëT, zaiafeturi, s. n. (Pop. ╚Öi fam.) Chef mare (cu l─âutari); osp─â╚Ť, chiolhan. [Pr.: za-ia-. ÔÇô Var.: ziaf├ęt, zaif├ęt s. n.] ÔÇô Din tc. ziy─üfet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAF├ëT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu l─âutari); osp─â╚Ť, chiolhan. [Pr.: za-ia-. ÔÇô Var.: ziaf├ęt, zaif├ęt s. n.] ÔÇô Din tc. ziy├Ąfet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAF├ëT, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu m├«ncare, b─âutur─â ╚Öi l─âutari); chef, osp─â╚Ť. Hai la Alvi╚Ť─â acas─â! O s─â fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O alt─â tr─âsur─â se opre╚Öte peste drum. ┬źAha, ╚Öi-au adus mosafiri. Au zaiafet┬╗, ╚Öi-a spus ╚Ťa╚Ťa Niculina foarte mirat─â. PAS, Z. I 88. Trei zile ╚Öi trei nop╚Ťi d-a r├«ndul fu veselie ╚Öi zaiafet ├«n tot cuprinsul ├«mp─âr─â╚Ťiei, de bucurie c-a sc─âpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidec├«t s─â se ├«ntind─â mese, s─â osp─âteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai c├«ntece. ╚śEZ. XII 38. ÔÇô Variante: zaif├ęt (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziaf├ęt (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAF├ëT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu l─âutari). [Var.: ziaf├ęt, zaif├ęt s. n.] ÔÇô Tc. ziyafet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
zaiaf├ęt (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaf├ęturi
zaiaf├ęt s. n. (sil. -ia-), pl. zaiaf├ęturi
ZAIAF├ëT s. v. benchetuial─â, chef, osp─â╚Ť, petrecere, praznic, pr─âznuire.
ziaf├ęt (-turi), s. n. ÔÇô Chef, osp─â╚Ť, chiohan. ÔÇô Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; ╚śeineanu, II, 389), cf. ngr. ╬Â╬╣╬▒¤ć╬ş¤ä╬╣, alb., bg., sb. ziafet.
ZAIAF├ëT ~uri n. Petrecere mare cu mul╚Ťi oaspe╚Ťi ╚Öi cu l─âutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet
zaifet n. V. ziafet: la nun╚Ťi ce de mai zaifeturi! AL.
ziafet n. petrecere cu ospe╚Ťe: dup─â nunt─â alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, osp─â╚Ť].
za─şaf├ęt, V. ziafet.
zaif├ęt, V. ziafet.
z─â(e)f├ęt, V. ziafet[1].[1]
zeef├ęt, V. ziafet.
ziaf├ęt n., pl. ur─ş ╚Öi e (exact zi─şafet, d. turc. ar. zi─şafet, ospitalitate). Fam. Chef, osp─â╚Ť cu mare veselie. ÔÇô ╚śi za─şafet. Vech─ş ╚Öi za─ş-, zee-, z─âe- ╚Öi z─âfet.
zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Ziafet dex online | sinonim

Ziafet definitie

Intrare: zaiafet
z─âefet 2 pl. -e substantiv neutru
z─âefet 1 pl. -uri substantiv neutru
z─âfet 2 pl. -e substantiv neutru
z─âfet 1 pl. -uri substantiv neutru
zeefet substantiv neutru
zaifet substantiv neutru
ziafet substantiv neutru
zaiafet substantiv neutru
  • silabisire: za-ia-fet