ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os.

ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. -os.

ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; negru, ars, uscat. Se chinuia să ajungă spre cer un copac crescut în pămîntul zguros. C. PETRESCU, S. 8. Decît țîpău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.

ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; ars, uscat. – Din zgură + suf. -os.

zgurós adj. m., pl. zguróți; f. zguroásă, pl. zguroáse

zgurós adj. m., pl. zguróși; f. sg. zguroásă, pl. zguroáse

ZGURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține (multă) zgură; cu (multă) zgură. 2) Care are aspect de zgură; asemănăt or cu zgura. /zgură + suf. ~os

zgurós, -oásă adj. Crupos, ca zgura: mălaĭ zguros.