ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură, zguduire. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică. CARAGIALE, O. II 163. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, zguduire sufletească. Cînd ai pricepe zguduiturile inimei mele! ALECSANDRI, T. 511.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.

zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi

zguduitúră s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduitúri

ZGUDUITÚRĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 4. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUITÚRĂ ~i f. 1) Zguduire puternică, nerepetată; zdruncinătură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zdruncinătură. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tură

sguduitură f. efectul sguduirii.

zguduitúră f., pl. ĭ. Efectu zguduiriĭ: zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revoluțiune: țările scandinave evoluĭază fără zguduiturĭ.

ZGUDUITURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare, duduit, duduitură. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduială, zguduire, (înv.) scuturătură. (O ~ ușoară de pămînt.) 4. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)