zgudui definitie

16 definiții pentru zgudui

ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. Tranz. 1. A scutura cu putere, a face să se cutremure, să se clatine din temelii. V. zdruncina. Valea Doftăniței era zguduită de cutremur. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 7/5. Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos. ALEXANDRESCU, P. 107. ◊ Fig. Un imens hohot de rîs zgudui secția întreagă. HOGAȘ, H. 74. Se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri, Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi. EMINESCU, O. I 147. Un răcnet mare Cutremură pădurea și zguduie și munții. ODOBESCU, S. III 92. ◊ Refl. Docarul se zgudui și se aplecă pe o aripă. SADOVEANU, M. C. 208. Se zguduie tot domul de pare-a fi de scînduri, Și stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. 2. Fig. A zdruncina o instituție, o organizație socială sau politică, producînd tulburări, agitații, răscoale. Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia. GALACTION, O. I 157. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. ♦ A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine, să se clintească conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai. SADOVEANU, P. S. 204. Era palidă și abătută. Căința zguduise adînc conștiința ei. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ A emoționa puternic, a înfiora, a cutremura. Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. Era de nerecunoscut. SAHIA, N. 59. De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap pînă la picioare. BART, E. 380. 3. (Cu privire la obiecte) A mișca încoace și încolo, a clătina. Înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și clopoțelul sună ușor. SADOVEANU, O. VII 344. Mi-am înfipt amîndouă mîinile în vergeaua din mijloc (de la fereastră) ș-am încercat s-o zgudui. DELAVRANCEA, la TDRG.
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina. ♦ Tranz. Fig. A agita cu violență; a răscoli, a frământa. ♦ Tranz. Fig. A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora.
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
zguduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá
ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereții.) 3. v. hâțâi. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlțâi, (pop.) a zgâlțâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei vești.)
ZGUDUÍ vb. v. clătina.
A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepții etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.
A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoții puternice; a se tulbura. /Orig. nec.
sguduì v. 1. a scutura tare: lanțurile le sguduiau cu mânie GR. AL.; 2. fig. a agita cu violență: această veste l’a sguduit. [Origină necunoscută].
zgúduĭ, a v. tr. (gep. *skudojan, vsax. skuddian, vgerm. scutten, ngerm. schütten, a turna, schutteln, a clătina, a zgudui). Scutur (clatin) lucrurĭ grele: a zgudui un zid, se zguduĭa pămîntu de bombardament. Fig. Emoționez, întristez, consternez, zdrobesc: moartea fiuluĭ luĭ l-a zguduit adînc. Turbur, răstorn: revoluțiunea a zguduit țara.
zgudui vb. v. CLĂTINA.
ZGUDUI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a clătina, a hițîi, a bîțina, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drigîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a clătina, a scutura, a zgîlțîi, (pop.) a zgîlțina, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobîlțîi. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăiminta, (înv. și reg.) a se spaima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)
a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.
a zgudui lapții cuiva expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

zgudui dex

Intrare: zgudui
zgudui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a