zgrunțuros definitie

2 intrări

29 definiții pentru zgrunțuros

GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.
GRUNZURÓS, -OÁSĂ, grunzuroși, -oase, adj. Grunjos. [Var.: grunțurós, -oásă adj.] – Grunz + suf. -uros.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțuri (pl. lui zgrunț) + suf. -os.
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. V. grunzuros.
GRUNZURÓS, -OÁSĂ, grunzuroși, -oase, adj. Grunjos. [Var.: grunțurós, -oásă adj.] – Grunz + suf. -uros.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Cu zgrunțuri, cu asperități; grunzuros. – Zgrunțur + suf. -os.
GRONȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.
GRUNȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. grunzuros.
GRUNZURÓS, -OÁSĂ, grunzuroși, -oase, adj. Aspru la pipăit; grunjos. Peretele grunzuros din față, nu lăsa liber decît o fîșie de cer. C. PETRESCU, C. V. 213. O masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. ◊ Fig. Să ne oprim puțin în calea grunzuroasă a limbii. RUSSO, O. 67. – Variante: gronțurós, -oásă (ODOBESCU, S. I 376), grunțurós, -oásă (BENIUC, V. 152, PREDA, Î. 162, ALECSANDRI, P. P. 17), zgrunțurós, -oásă (I. IONESCU, D. 322, SEVASTOS, C. 122) adj.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. 1. Grunzuros. Frunzele, ciorchinele, pămîntul zgrunțuros și fărîmițat. DUMITRIU, N. 249. Între cei aoi pereți de piatră, abia depărtați unul de altul, cărbunele se zărește la lumina lămpilor, negru, zgrunțuros, strălucitor pe alocuri, o simplă fâșie strivită în masa enormă a muntelui. BOGZA, V. J. 150. ◊ Fig. Umblu fără să pot îndoi picioarele, căci pulpele au ceva zgrunțuros și zdruncinat în ele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. 2. Fig. (Despre voce) Strident, aspru. Glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor. REBREANU, R. I 319.
ZGRUNȚURÓS, -OÁSĂ, zgrunțuroși, -oase, adj. Grunzuros. – Din zgrunțur + suf. -os.
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. sg. grunzuroásă, pl. grunzuroáse
zgrunțurós adj. m., pl. zgrunțuróși; f. sg. zgrunțuroásă, pl. zgrunțuroáse
GRUNZURÓS adj. v. zgrunțuros.
GRUNZURÓS adj. v. aspru, scorțos, zgrunțuros.
ZGRUNȚURÓS adj. 1. aspru, scorțos. (O suprafață ~oasă.) 2. v. granulos. (Cu aspect ~.)
Grunzuros ≠ neted
GRUNZURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține (mulți) grunji; cu (mulți) grunji. 2) Care are aspect de grunz; asemănător cu grunzul; ca grunzul. /grunz + suf. ~ur + suf. ~os
ZGRUNȚURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. GRUNZUROS. /zgrunțur + suf. ~os
grunzuros (grunțuros) a. gloduros: drumu-i greu și grunțuros POP.
grunțurós și zgrunțurós, -oásă adj. (d. grunț, zgrunț). Mold. ș. a. Plin de zgrunțurĭ, zdrobunțos: cafea zgrunțuroasă (răŭ măcinată), sare zgrunțuroasă (pisată mare), drum zgrunțuros (aspru, nu neted). – Și gronțoros, zgronțoros și gronțuros, glonțuros, zgronțuros; și grunzuros, grunzăros; și (vest) grunjos, grunzos, grunjuros. În Serbia grănțuros. În nord și zgremțuros. V. gloduros, hopuros și gropilat.
zgronțurós și zgrunț-, V. grunț-.
GRUNZUROS adj. granulos, grunjos, zgrunțuros, (livr.) rugos, (pop.) zgrunțos, zgrunțuit. (O suprafață ~.)
grunzuros adj. v. ASPRU. SCORȚOS. ZGRUNȚUROS.
ZGRUNȚUROS adj. 1. aspru, scorțos, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață ~.) 2. granulos, grunjos, grunzuros, (livr.) rugos, (pop.) zgrunțos, zgrunțuit. (Cu aspect ~.)
grunzurós, -oásă, grunzuroși, -oase, (grundzuros), adj. – Grunjos, cu asperități; cu obstacole: „Drumu-i greu și grundzuros” (Papahagi,1925: 278). – Din grunz + suf. -uros (Scriban, DEX, MDA).
grunzurós, -oasă, (grundzuros), adj. – Grunjos, cu asperități; cu obstacole: „Drumu-i greu și grundzuros” (Papahagi 1925: 278). – Din grunz + -uros.

zgrunțuros dex

Intrare: zgrunțuros
zgrunțuros adjectiv
zgronțuros adjectiv
zgronțoros adjectiv
zgremțuros adjectiv
Intrare: grunzuros
gronțuros adjectiv
grunțuros adjectiv
zgrunțuros adjectiv
grunzuros adjectiv