Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru zgrunțur

ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgúnzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.
ZGÚNZUR s. m. v. zgrunzur.
ZGRÚNȚUR s. m. v. zgrunzur.
ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).
zgrúnțur s. n., pl. zgrúnțuri
ZGRÚNȚUR s. v. bulgăre, drob, grunz.
ZGRÚNȚUR ~i m. v. grunz. /Din. grunzuri
zgrunțur s. v. BULGĂRE. DROB. GRUNZ.

Zgrunțur dex online | sinonim

Zgrunțur definitie

Intrare: zgrunțur
zgrunțur substantiv masculin
Intrare: zgrunzur
zgrunțur substantiv masculin
zgunzur substantiv masculin
zgrunzur substantiv masculin