ZGRIPȚORÓI s. m. v. zgripțuroi.

ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi.

ZGRIPȚORÓI s. m. v. zgripțuroi.

ZGRIPȚURÓI, zgripțuroi, s. m. Zgripțor (4). [Var.: zgripțorói s. m.] – Zgripțor + suf. -oi.

ZGRIPȚORÓI, zgripțoroi, s. m. (Și în forma zgripțuroi) Zgripțor (3). Un zgripțuroi d-ăla, de-și gonește neamurile să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui. PETRESCU, C. V. 292. După ce, prin asuprire, Stoarceți ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe, Jefuind ca dregători! – Zgripțoroi cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. BOLLIAC, O. 203. – Variantă: zgripțurói s. m.

ZGRIPȚURÓI s. m. v. zgripțoroi.

ZGRIPȚORÓI, zgripțoroi, s. m. Zgripțor (3). [Var.: zgripțurói s. m.] – Din zgripțor + suf. -oi.

ZGRIPȚURÓI s. m. v. zgripțoroi.

zgripțurói s. m., pl. zgripțurói, art. zgripțuróii

zgripțorói s. m., pl. zgripțorói, art. zgripțoróii

ZGRIPȚURÓI s. (pop.) zgripțor. (Unui om rău, avar, hrăpăreț i se spune ~.)

ZGRIPȚORÓI ~ m. Om rău, urâcios și zgârcit. /zgripțor + suf. ~oi

ZGRIPȚUROI s. (pop.) zgripțor. (Unui om rău, avar, hrăpăreț i se spune ~.)