zgribulit definitie

2 intrări

26 definiții pentru zgribulit

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli.
ZGREBULÍ vb. IV v. zgribuli.
ZGREBULÍT, -Ă adj. v. zgribulit.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimĂvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulii de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊ Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante: zgriburá (GOGA, C. P. 92) vb. I, zgriburí, zgrebulí (VLAHUȚĂ, O. A. 135) vb. IV.
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgîrcit, ghemuit, tremurînd de frig (rar, de teamă). în camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se cu ochii lui. ponciși cînd la un jandarm, cînd lâ altul. CAMILAR, N. I 236. Amici, pe care vă. înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Mergea zgribulită într-un pardesiu subțire, cu mîinile înghețate în mănuși de ață cenușii. I. BOTEZ, ȘC. 110. Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni de frig. CREANGĂ, A. 47. ◊ (Determinat prin «de frig») Țiganii de cîrciumi intrau cu vioarele la subraț, zgribuliți de frig, suflînd în mîini. ARDELEANU, D. 289. Astă-iarnă l-am întîlnit des; zgribulit de frig, ducindu-se la cafenea ca să se încălzească. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ♦ (Despre blana animalelor) Zbîrlit de frig sau de frică. (Atestat în forma zgriburit) Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș... Cu blănița zgriburită, Stă și-ascultă nemișcat. TOPÎRCEANU, B. 24. – Variante: zgrebulít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 201), zgriburít, -ă adj.
ZGRIBURÁ vb. I v. zgribuli.
ZGRIBURÍ vb. IV v. zgribuli.
ZGRIRURÍT, -Ă adj. v. zgribulit.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburí vb. IV]
ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă zgârcit, ghemuit, tremurând de frig (rar de frică). ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig sau de frică. [Var.: zgriburít, -ă adj.] – V. zgribuli.
ZGRIBURÍ vb. IV. v. zgribuli.
ZGRIBURÍT, -Ă adj. v. zgribulit.
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgribulésc, imperf. 3 sg. zgribuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgribuleáscă
ZGRIBULÍ vb. a (se) rebegi. (A se ~ de frig.)
ZGRIBULÍT adj. rebegit. (Om ~.)
sgribulí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară.
ZGRIBULÍ, zgribulésc, vb. IV. Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi: 1. sb. škrebetati = a pocni; 2. slovac. zgrbijen = încrețit; 3. ucr. dryguliti = a dârdâi; 4. bg. skribicam; 5. magh. görbülni = a se curba, strâmba, îndoi, încovoia; 6. germ. med. griuwel = groază)
A SE ZGRIBULÍ mă ~ésc intranz. A se face ghem, tremurând (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.
sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută].
zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-.
ZGRIBULI vb. a se rebegi.
ZGRIBULIT adj. rebegit. (Om ~.)

zgribulit dex

Intrare: zgribulit
zgriburit adjectiv
zgrebulit adjectiv
zgribulit adjectiv
Intrare: zgribuli
zgreburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zgrebuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv
zgribuli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
zgribura verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
zgriburi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv