zgrăbunță definitie

14 definiții pentru zgrăbunță

ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec.
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec.
ZGRĂBÚNȚ s. n. v. zgrăbunță.
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Popular) 1. Bubuliță, coș. Un fel de zgrăbunțe cu rădăcină... ce se fac în porii pielei. La TDRG. 2. Grăuncior de unt, de brînză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Variantă: zgrăbúnț, zgrăbunțe, s. n.
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncioară de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid).
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
zgrăbúnță s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe
ZGRĂBÚNȚĂ s. v. bubiță, bubuliță, coș.
sgrăbúnță (-țe), s. f.1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliță, coș. – Var. sgrăbunț, zgrăbunț(ă). Creație expresivă, probabil bazată pe grăunț, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Pușcariu, Jb., XI, 129; Pușcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobință și sgrunț, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunțică, s. f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunțos (var. sgrobunțos), adj. (granulos, grăunțos).
ZGRĂBÚNȚ, zgrăbúnțe, s. n. (Var.) Zgrăbunță. (cf. zgrăbunț)
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbúnțe, s. f. ~ (creație expresivă, prob. bazată pe grăunț + s- espresiv; sau din brobință și zgrunț)
sgrăbunță f. 1. grăuncioară de unt, brânză, etc., plutind într’un lichid; 2. inflamațiunea pielii, spuzeală. [Origină necunoscută].
zgrăbúnță f., pl. e (cp. cu brobință, zdroboneț și zgrunț). Găuncĭor, granul. Pl. Zgrunțurĭ, asperitățĭ pe pele (spuzeală) saŭ pe altă suprafață.
zgrăbunță s. v. BUBIȚĂ. BUBULIȚĂ. COȘ.

zgrăbunță dex

Intrare: zgrăbunță
zgrăbunț substantiv neutru
zgrăbunță substantiv feminin