Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 intr─âri

40 defini╚Ťii pentru zgornire

SCORN├Ź, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A pl─âsmui, a inventa. ÔÖŽ A n─âscoci ceva cu inten╚Ťia de a induce ├«n eroare; a ticlui, a urzi. 2. Refl. A se isca, a se ivi, a se pomi, a se declan╚Öa, a se st├órni, a se dezl─ân╚Ťui. 3. Tranz. (Pop.) A face s─â ias─â din ad─âpost; a st├órni, a urni. [Var.: (reg.) zgorn├ş vb. IV] ÔÇô Din bg. skorna, ucr. skornjaty.
SCORN├ŹRE, scorniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) scorni ╚Öi rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgornire s. f.] ÔÇô V. scorni.
ZGORN├Ź vb. IV v. scorni.
ZGORN├ŹRE s. f. v. scornire.
SCORN├Ź, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A pl─âsmui, a inventa; a concepe, a crea. 2. Tranz. A lansa (cu rea-credin╚Ť─â) o minciun─â, un zvon (pentru a ├«n╚Öela); a urzi, a ticlui. 3. Refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declan╚Öa, a se st├órni, a se dezl─ân╚Ťui. 4. Tranz. (Pop.) A face s─â se mi╚Öte din locul unde se afl─â, s─â ias─â din ad─âpost; a st├órni, a urni. [Var.: (reg.) zgorn├ş vb. IV] ÔÇô Din bg. skorna, ucr. skornjaty.
SCORN├ŹRE, scorniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) scorni ╚Öi rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorn├şre s. f.] ÔÇô V. scorni.
ZGORN├Ź vb. IV v. scorni.
ZGORN├ŹRE s. f. v. scornire.
SCORN├Ź, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A pl─âsmui, a n─âscoci, a inventa. Ace╚Ötia de mult scorniser─â vorba potrivit─â pentru asemenea ├«mprejur─âri despre schimbarea domnilor ╚Öi bucuria nebunilor. SADOVEANU, N. P. 5. Cei buni n-au vreme de g├«ndit La moarte ╚Öi la t├«nguit, C─âci pl├«nsu-i de nebuni scornit ╚śi de femei! CO╚śBUC, P. I 151. Trebuia neap─ârat un nume de me╚Öter mare pentru cel care va fi cl─âdit biserica de la Arge╚Ö... Atunci poporul l-a scornit. ODOBESCU, S. II 506. Cine-a scornit doina, Ars─â i-a fost inima, Ca ╚Öi mie acuma. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 211. 2. Tranz. A n─âscoci cu rea-credin╚Ť─â, cu inten╚Ťia de a induce ├«n eroare; a urzi, a combina ├«n mod insidios, a ticlui. Mi-a r─âspuns c─â... ├«n logof─ât are n─âdejdea, nu ├«n noi, descul╚Ťii, care nu ╚Ötim ce s─â mai scornim ca s─â-l s─âr─âcim. STANCU, D. 104. Bujor spune minciuni; trei zile ╚Öi trei nop╚Ťi el nu ar sf├«r╚Öi. C├«nd n-o ╚Ötie de la altul, o scorne╚Öte de la sine. SLAVICI, N. I 45. La grea nevoie m-a b─âgat iar sp├«nul. Amu a scornit alta: cic─â s─â-i aduc pe fata ├Ämp─âratului Ro╚Ö, de unde-oi ╚Öti. CREANG─é, O. A. 243. ÔŚŐ Refl. pas. Fel de fel de vorbe se scornir─â pe seama celor dou─â du╚Ömance. Ba c─â s-au b─âtut, ba c─â ╚Öi-au omor├«t pisicile ╚Öi ╚Öi-au m├«ncat una alteia g─âinile, ╚Öi c├«te ╚Öi mai c├«te. ST─éNOIU, C. I 214. 3. Refl. A se isca, a se porni, a se dezl─ân╚Ťui, a se st├«rni. ├Äi venise ├«ntr-o zi la ureche c─â Marioara ar fi primit la b├«lciul din Tufeni o br─â╚Ťar─â... din partea lui Mi╚Öu al arenda╚Öului ╚Öi din vestea asta s-a scornit tot r─âul. SANDU-ALDEA, D. N. 168. Se scorni ├«n v─âzduh un v├«nt cumplit, care ml─âdia cr─âcile dafinului. POPESCU, B. II 43. Scornindu-se atunci o ceart─â ├«ntre am├«ndou─â muierile, mama Demetra se sup─âr─â foarte ╚Öi se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU, S. III 283. 4. Tranz. A face s─â ias─â din ad─âpost; a st├«rni. La v├«nat c─â mi-am ie╚Öit, Ciutalin─â mi-am scornit, Ciutalin─â mi-am gonit, Din c├«mpul Solotrului P├«n─â-n malul Oltului. TEODORESCU, P. P. 69. ÔŚŐ Fig. Pui ni╚Öte ├«ntreb─âri... De unde le mai scorne╚Öti, Marine? BARANGA, I 187. De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU, O. VIII 147. Aci nu se ridic─â zgomot scornind g├«ndiri. V─éC─éRESCU, P. 163. ÔÖŽ Fig. A tulbura. Auzind ╚Öi el de fata cea frumoas─â... l-au scornit nu-╚Ö ce la inim─â. SBIERA, P. 141.
SCORN├ŹRE, scorniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a scorni ╚Öi rezultatul ei; n─âscocire, scornitur─â, minciun─â. Scornirile nevestelor ╚Öi cumetrelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 247. Moda aceasta de a adormi lumea e o scornire dr─âceasc─â. CONTEMPORANUL, II 250.
ZGORN├Ź, zgornesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A scoate un v├«nat din culcu╚Ö; a st├«rni. V├«n─âtorii... ├«i zgornesc [pe vulturi] de prin cuiburi cu strig─âri ╚Öi cu zgomote. GORJAN, H. II 22.
ZGORN├ŹRE, zgorniri, s. f. (Regional) Ac╚Ťiunea de a zgorni; st├«rnire.
ZGORN├Ź, zgornesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un v├ónat din culcu╚Ö; a st├órni.
ZGORN├ŹRE, zgorniri, s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a zgorni; st├órnire.
scorn├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. scorn├ęsc, imperf. 3 sg. scorne├í; conj. prez. 3 s─â scorne├ísc─â
scorn├şre s. f., g.-d. art. scorn├şrii; pl. scorn├şri
scorn├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. scorn├ęsc, imperf. 3 sg. scorne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. scorne├ísc─â
scorn├şre s. f., g.-d. art. scorn├şrii; pl. scorn├şri
SCORN├Ź vb. I. 1. v. inventa. 2. a inventa, a n─âscoci, a pl─âsmui, a ticlui, (livr.) a fabula, (pop.) a scoate, a st├órni, (reg.) a scornoci, (├«nv.) a b─âsni, (fig.) a broda, a fabrica, a ╚Ťese, a urzi, (fig. rar) a t─âia, (fig. ├«nv.) a ascu╚Ťi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. v. h─âitui. 2. a scormoni, a st├órni, (pop.) a scocior├«. (~ v├ónatul din b├órlog.)
SCORN├Ź vb. v. agita, a╚Ť├ó╚Ťa, cauza, declan╚Öa, de╚Ötepta, determina, dezl─ân╚Ťui, fixa, genera, hot─âr├«, incita, instiga, institui, isca, izbucni, ├«nt─âr├óta, ├«ntocmi, na╚Öte, or├óndui, porni, pricinui, prilejui, produce, provoca, r├óc├ói, r├óndui, scormoni, scula, scurma, stabili, statornici, st├órni, trezi, tulbura.
SCORN├ŹRE s. I. 1. v. inventare. 2. v. fantezie. 3. inventare, n─âscocire, pl─âsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. v. minciun─â. II. 1. v. h─âituire. 2. b─âtaie. (~ pe╚Ötilor.)
SCORN├ŹRE s. v. declan╚Öare, dezl─ân╚Ťuire, iscare, izbucnire, ├«ncepere, pornire, producere, st├órnire, venire.
ZGORN├Ź vb. v. alunga, dep─ârta, goni, h─âitui, izgoni, ├«ndep─ârta, scorni, st├órni.
ZGORN├ŹRE s. v. b─âtaie, goan─â, gonire, h─âituial─â, h─âituire, scornire, st├órnire.
scorn├ş (-n├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A provoca, a excita, a st├«rni. ÔÇô 2. (Refl.) A se produce, a se prezenta. ÔÇô 3. A inventa, a f─âuri, a imagina. ÔÇô 4. A crea, a stabili, a introduce. ÔÇô Mr. sgur┼äescu ÔÇ×a iscodi, a scormoniÔÇŁ, megl. *scorn├ęs ÔÇ×a treziÔÇŁ. Origine necunoscut─â. S-a crezut ├«n lat. cornu, ca termen de v├«n─âtoare (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 48; Philippide, Principii, 99; Geheeb 34), p─ârere de nesus╚Ťinut, ├«n mod evident; ├«n sl. s┼şkr─Ön─ůti ÔÇ×a excitaÔÇŁ (Cihac, II, 44), care nu se potrive╚Öte fonetic; ├«n bg. skorivam, skorna ÔÇ×a st├«rni, a scorniÔÇŁ (Weigand, Jb., XIX, 141), rut. skornjati ÔÇ×a scorniÔÇŁ(Candrea) dar este vorba de cuvinte obscure (Tiktin) ╚Öi pu╚Ťin folosite, care ar putea ne├«ndoielnic s─â provin─â din rom. Leg─âtura cu st├«rni este posibil─â ╚Öi chiar probabil─â, f─âr─â s─â i se poat─â stabili explica╚Ťia. Ar putea avea o anumit─â leg─âtur─â cu sl. (bg.) iskoreniti ÔÇ×a dezr─âd─âcinaÔÇŁ, plec├«nd de la echivalen╚Ťa r─âd─âcin─â ÔÇô ÔÇ×origineÔÇŁ ca ├«n sb. korenit ÔÇ×radicalÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×originarÔÇŁ. Probabil ├«n loc de *scoroni, var. expresiv─â a lui scoroci, scotoci. Der. scornitor, adj. (f─âuritor, inventator); scorneal─â (var. scornitur─â), s. f. (inven╚Ťie, idee, fabul─â); scornoci, vb. (a inventa), cu suf. expresiv; scornici, s. m. (friganea, m─âm─âlig─â pr─âjit─â, p├«ine pr─âjit─â ├«n ulei); sgorni, vb. (a expulza, a goni), prin contaminare cu goni (contaminare cu un sl. *zagoniti, bg. zagonjam ÔÇ×a v├«naÔÇŁ, cf. Graur, BL, IV, 118 ╚Öi Graur, Via╚Ťa rom., 1940, no. 3, 110, nu pare probabil─â; sensul lui sgorni ÔÇ×a v├«na, a goni v├«natulÔÇŁ, care se citeaz─â acolo, nu pare corect).
A SCORN├Ź ~├ęsc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A pl─âsmui, pun├ónd ├«n circula╚Ťie cu rea-voin╚Ť─â. 2) ├«nv. A descoperi prin munc─â creatoare; a n─âscoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna
A SE SCORN├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A ├«ncepe brusc ╚Öi cu violen╚Ť─â; a se st├órni; a se dezl─ân╚Ťui; a se declan╚Öa. Viscolul s-a ~it c─âtre sear─â. /<bulg. skorna
scorn├Č v. 1. a sgorni: a scorni v├ónatul; 2. a provoca: a se scorni o furtun─â; 3. fig. a n─âscoci, a pl─âsmui: a scorni o minciun─â. [Primitiv termen v├ón─âtoresc: a chema cu cornul c├óinii la v├ónat (┬źla v├ónat c─â mi-am ie╚Öit, ciutalina mi-am scornit┬╗, POP.), de unde, printrÔÇÖo evolu╚Ťiune analog─â cu sbucium├á, a pune ├«n mi╚Öcare, a turbura (vorbind de v├ónturi sau vijelii) ╚Öi, sub raportul intelectual, a inventa (cf. n─âscoc├Č)].
sgorn├Č v. a alunga v├ónatul, a-l goni din culcu╚Ö: sgorne╚Öte c├óinii din turm─â. [V. scorn├Č].
scorn├ęsc v. tr. (d. corn, adic─â ÔÇ×sun din corn ca s─â speri─ş v├«natu, ╚Öi dec─ş s─â-l fac s─â ─şas─â la iveal─âÔÇŁ, ca ╚Öi zbuc─şum din bucium; it. cornare, fr. corner. D. rom. vine bg. korny ╚Öi skornuvam, rut. skorn─şati, id.). St├«rnesc, fac s─â ─şas─â ca s─â scape: a scorni v├«natu. N─âscocesc, inventez (o minciun─â, o lege, o mod─â, o ma╚Öin─â). V. refl. A se st├órni (o vorb─â, o furtun─â). ÔÇô ├Än vest zgornesc (infl. poate de izgonesc), scornesc, scot din culcu╚Ö, alung, strig, chem de pe unde era ascuns: ╚Ö─ş-a zgornit surorile, a adus pisica ╚Öi sÔÇÖa pus la p├«nd─â (VR. 1911, 4, 10). ╚śi zgurnesc (Cp. cu Dac. 2, 631 ╚Öi 3, 657).
zgorn├ęsc, V. scornesc.
zgurn├ęsc, V. scornesc.
scorni vb. v. AGITA. A╚Ü├Ä╚ÜA. CAUZA. DECLAN╚śA. DE╚śTEPTA. DETERMINA. DEZL─éN╚ÜUI. FIXA. GENERA. HOT─éR├Ä. INCITA. INSTIGA. INSTITUI. ISCA. IZBUCNI. ├ÄNT─éR├ÄTA. ├ÄNTOCMI. NA╚śTE. OR├ÄNDUI. PORNI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. R├ÄC├ÄI. R├ÄNDUI. SCORMONI. SCULA. SCURMA. STABILI. STATORNICI. ST├ÄRNI. TREZI. TULBURA.
SCORNI vb. I. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a g─âsi, a g├«ndi, a imagina, a inventa, a n─âscoci, a pl─ânui, a pl─âsmui, a proiecta, a realiza, (├«nv. ╚Öi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a ├«nchipui, (reg.) a tocmi, (inv.) a unelti, (fig.) a na╚Öte, a urzi, a z─âmisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a n─âscoci, a pl─âsmui, a ticlui, (pop.) a scoate, a st├«rni, (reg.) a scornoci, (├«nv), a b─âsni, (fig.) a ╚Ťese, a urzi, (fig. rar) a t─âia, (fig. ├«nv.) a ascu╚Ťi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. a goni, a h─âitui, a st├«rni, (pop.) a zgorni. (~ v├«natul din b├«rlog.) 2. a scormoni, a st├«rni, (pop.) a scocior├«. (~ v├«natul prin p─âdure.)
scornire s. v. DECLAN╚śARE. DEZL─éN╚ÜUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ├ÄNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. ST├ÄRNIRE. VENIRE.
SCORNIRE s. I. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, n─âscocire, pl─ânuire, pl─âsmuire, proiectare, realizare, (├«nv. ╚Öi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. fantezie, fic╚Ťiune, imagina╚Ťie, inven╚Ťie, ├«nchipuire, n─âscocire, pl─âsmuire, scorneal─â. (Produs al ~.) 3. inventare, n─âscocire, pl─âsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. inven╚Ťie, minciun─â, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornitur─â, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.) II. 1. b─âtaie, goan─â, gonire, h─âituial─â, h─âituire, st├«rnire, (pop.) zgornire. (~ v├«natului din b├«rlog.) 2. b─âtaie. (~ pe╚Ötilor.)
zgorni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. SCORNI. STÎRNI.
zgornire s. v. BĂTAIE. GOANĂ. GONIRE. HĂITUIALA. HĂITUIRE. SCORNIRE. STÎRNIRE.
scorn├ş, scornesc, vb. tranz. ÔÇô 1. A inventa, a n─âscoci. 2. A st├órni. ÔÇô Din bg. skorna (MDA), ucr. skornjaty (DEX).
zgorni, zgornesc v. t. (înv.) a alunga, a izgoni

Zgornire dex online | sinonim

Zgornire definitie

Intrare: zgorni
zgorni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: scorni
zgurni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
zgorni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
scorni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: scornire
scornire substantiv feminin
zgornire substantiv feminin
Intrare: zgornire
zgornire substantiv feminin