zgomotare definitie

2 intrări

7 definiții pentru zgomotare

ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) 1. A produce zgomot; a trosni. Crapă, zgomotînd, tavanul. COȘBUC, P. II 99. Zgomotînd cu grozave răsunete, brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. 2. (Despre ape curgătoare) A șopoti, a murmura, a susura. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi_ înaintînd, Pe coaste-auzi pîraie Prin noapte zgomotînd. COȘBUC, P. I 216.
ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgătoare) A șopoti, a susura. – Din zgomot.
ZGOMOTÁ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.
ZGOMOTÁ, zgomotéz, vb. I. Intranz. A face zgomot. (din zgomot)
gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.
zgomotéz, V. gomotesc.
zgomota vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

zgomotare dex

Intrare: zgomota
zgomota conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: zgomotare
zgomotare infinitiv lung