Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru zgomot

ZG├ôMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sup─âr─âtor sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ÔÖŽ G─âl─âgie, vacarm; vuiet, tumult. ÔŚŐ Expr. A face zgomot = a produce senza╚Ťie, a face v├ólv─â. 2. (├Än sintagmele) Zgomot de fond = perturba╚Ťie sonor─â (de mic─â intensitate) care apare ├«n orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat prin energie egal─â pe l─â╚Ťime de band─â constant─â. Zgomot colorat = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu ╚Öi uniform ├«ntr-un domeniu de frecven╚Ťe specificat. Zgomot roz = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat prin energie constant─â pe octav─â. ÔÇô Din sb. glomot.
ZG├ôMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresioneaz─â ├«n mod nepl─âcut auzul. ÔÖŽ G─âl─âgie, vacarm; vuiet, tumult. ÔŚŐ Expr. A face zgomot = a produce senza╚Ťie, a face v├ólv─â. 2. (├Än sintagmele) Zgomot de fond = perturba╚Ťie sonor─â (de mic─â intensitate) care apare ├«n orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat prin energie egal─â pe l─â╚Ťime de band─â constant─â. Zgomot colorat = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu ╚Öi uniform ├«ntr-un domeniu de frecven╚Ťe specificat. Zgomot roz = zgomot de band─â larg─â, folosit ├«n m─âsur─âtori electroacustice, caracterizat prin energie constant─â pe octav─â. ÔÇô Din scr. glomot.
ZG├ôMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete puternice (╚Öi confuze), lipsite de armonie, discordante. Abajurul se sparse aproape f─âr─â zgomot. DUMITRIU, N. 66. Trenul, pornit mai repede, f─âcea un zgomot asurzitor. SADOVEANU, O. VI 264. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot por╚Ťile se-nchid. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 29. Dar ce zgomot se aude? B├«z├«it ca de albine? EMINESCU, O. I 87. (Metaforic) C├«t─â vreme au ╚Ťinut luptele cele mari pentru independen╚Ť─â, zgomotul armelor ├«mpiedic─â pe rom├«ni ca s─â-╚Öi scrie analele. B─éLCESCU, O. I 61. ÔÖŽ Sunet pu╚Ťin intens, slab, abia deslu╚Öit. V─âraticul r─âm├«ne ├«n urm─â, cu u╚Öoare zgomote care p─âtrund limpede ├«n c├«mpie prin t─âcerea amurgului. SADOVEANU O. VII 217. Dar din ce ├«n ce s-alin─â Toate zgomotele-n sat. CO╚śBUC, P. I 48. 2. G─âl─âgie, larm─â; vacarm, vuiet, tumult. Plaja e plin─â de zgomot asurzitor. RALEA, O. 21. Ascultau cum se pierdea, pu╚Ťin c├«te pu╚Ťin, zgomotul alaiului care se dep─ârta. BUJOR, S. 36. Codrul clocoti de zgomot ╚Öi de arme ╚Öi de bucium. EMINESCU, O. 1147. Zgomotul gloatei ne curm─â vorba. NEGRUZZI, S. I 41. ÔŚŐ Fig. Pl─âcut, pl─âcut e ceasul de griji nentunecat, ╚śi dulce este via╚Ťa ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri de╚Öarte! ALECSANDRI, P. I 132. ÔŚŐ Expr. A face zgomot = a face v├«lv─â, a produce senza╚Ťie; a avea faim─â, a se bucura de renume, de succes. Drama lui Caragiale ┬źN─âpasta┬╗ a avut darul s─â a╚Ť├«╚Ťe un ╚Öir ├«ntreg de opiniuni diferite, de critici ce au f─âcut zgomot. GHEREA, ST. CR. II 237. Noi avem ├«n veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearc─â prin poeme s─â devie cumularzi, ├Änchin├«nd ale lor versuri la puternici, la cucoane, S├«nt c├«nta╚Ťi ├«n cafenele ╚Öi fac zgomot ├«n saloane. EMINESCU, O. 1137. ╚śtii pentru ce Lamartine a f─âcut at├«ta zgomot ├«n Fran╚Ťa ca poet? BOLINTINEANU, O. 444.
ZG├ôMOT, zgomote, s. n. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, nepl─âcute. ÔÖŽ G─âl─âgie, vacarm; vuiet, tumult. ÔŚŐ Expr. A face zgomot = a produce senza╚Ťie, a face v├ólv─â. ÔÖŽ Sunet pu╚Ťin intens, r─âsunet. ÔÇô Sb. glomot.
zg├│mot s. n., pl. zg├│mote
zg├│mot s. n., pl. zg├│mote
ZGÓMOT s. 1. (înv. și reg.) sunet. (~ de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. v. balamuc.
ZG├ôMOT s. v. senza╚Ťie, v├ólv─â.
Zgomot Ôëá lini╚Öte, t─âcere
sg├│mot (-te), s. f. ÔÇô 1. Sunet, rumoare. ÔÇô 2. Zarv─â, scandal. ÔÇô Var. zgomot, ├«nv. scomot, ╚Öi der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a tr─ânc─âni, a flec─âri). ÔÇô Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot).
ZGÓMOT, zgómote, s. n. ~ (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon)
ZG├ôMOT ~e n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recep╚Ťionate ca ceva nepl─âcut, sup─âr─âtor. ÔŚŐ A face ~ a face v├ólv─â; a st├órni interesul. /< sb. glomot
sgomot n. 1. sunet confuz, strig─ât tare; 2. ╚Ötire ce circul─â ├«n public; 3. fig. sensa╚Ťiune: opera f─âcu mare sgomot. [Serb. GOMOT].
zg├│mot (Munt.) ╚Öi g├│mot (Mold. Serbia) n., pl. e (nsl. gomot, s├«rb. glomot, zgomot. V. gomotesc, g─âl─âmoz, gomon). Hu─şet, sunet produs de lovirea (mi╚Öcarea) lucrurilor sa┼ş de voc─ş dezordonate: zgomotu valurilor, furtuni─ş, d─âr─âm─âri─ş. Vorb─â, vociferare, t─âr─âbo─ş, g─âl─âgie, ╚Ťipete: copii─ş fac zgomot. Fig. (dup─â fr. bruit). Zvon: a da aten╚Ťiune tuturor zgomotelor. Sensa╚Ťiune: vestea a produs zgomot. ÔÇô La Beld. (1004, 1610, 1904, 1910 ╚Öi 3224) gomot. La Dos. ╚Öi scomot. V. fream─ât.
zgomot s. v. SENZAȚIE. VÎLVĂ.
ZGOMOT s. 1. (├«nv. ╚Öi reg.) sunet, (reg.) ╚Öteam─ât. (~ de fr├«n─â.) 2. fream─ât, g─âl─âgie, larm─â, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. balamuc, g─âl─âgie, h─ârm─âlaie, huiet, larm─â, scandal, t─âmb─âl─âu, t─âr─âboi, tevatur─â, tumult, vacarm, vuiet, zarv─â, (rar) larm─ât, (ast─âzi rar) strigare, (pop. ╚Öi fam.) chiloman, (├«nv. ╚Öi reg.) toi, (reg.) haraiman, h─âl─âlaie, h─ârh─âlaie, toiet, toloboat─â, tololoi, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) holc─â, (Transilv.) lolot─â, (├«nv.) calabal├«c, dandana, d─ân─ânaie, d─ând─ânaie, g├«lceav─â, (fig.) ╚Ťig─ânie, (arg.) n─âsulie. (Era un ~ de nedescris.)
ZGOMOT. Subst. Zgomot, g─âl─âgie, larm─â, l─ârm─âl─âu (rar), l─ârmuire (rar), h─ârm─âlaie, h─âl─âlaie (pop.), h─ârh─âlaie (reg.), harh─ât (reg.), zarv─â, haraiman (reg.); vuial─â (rar), vuiet, vuire, vuit, huiet, tumult, vacarm, tapaj, scandal, t─âr─âboi, halagea (reg.), z─âp─âceal─â (fam.), tevatur─â, t─âmb─âl─âu (fam.). Bubuire (rar), bubuit, bubuitur─â; pocneal─â, pocnet, pocnit, pocnitur─â, plesnet, plesnire, plesnit, plesnitur─â, trosnet, trosnitur─â, trosnire, p├«r├«ire (rar), p├«r├«it. Detunare, detunet (rar), detun─âtur─â, bufneal─â (rar), bufnet, bufnit, bufnitur─â, bufnire, pufnitur─â, pufnire, r─âbufneal─â, r─âbufnitur─â (rar), r─âbufnire. Duduit, duduitur─â, durduit (reg.), dur─âit, dur─âitur─â, duruire, duruit, duruitur─â, huruial─â, huruit, huruitur─â, hurduitur─â (reg.), burduc─âial─â, hurduc─âtur─â, hodorogeal─â. V├«j├«ial─â, v├«j├«it, v├«j├«itur─â, v├«j├«ire; zb├«rn├«ial─â, zb├«rn├«it, zb├«rn├«itur─â, zb├«rn├«ire, clinchet. Z─âng─âneal─â, z─âng─ânit, z─âng─ânitur─â, z─âng─ânire, z─âng─ât; zorn─âial─â, zorn─âit, zorn─âitur─â, zornet, zuruire, zuruit; zdr─âng─ânit, zdr─âng─ânitur─â, zdr─âng─ânire. Tronc─ât, tronc─ânit, tronc├ónitur─â. Pleosc─âit, pleosc─âitur─â, plesc─âit, plesc─âitur─â, plesc─âire. Scr├«╚Önet, scr├«╚Önire, scr├«╚Önit. B├«z├«ial─â, b├«z├«it, b├«z├«itur─â; z├«z├«it; zumzet, zumb─âire (rar), zuzet (pop.), zuzuit (pop.). ╚Üiuit, ╚Ťiuitur─â; ╚Ť├«r├«ial─â, ╚Ť├«r├«it, ╚Ť├«r├«itur─â, ╚Ť├«╚Ť├«it. Trop─âial─â, trop─âit, trop─âitur─â, tropot, tropotire (pop.), tropotit (pop.). Zup─âit, zup─âitur─â, dup─âit (reg.), dup─âitur─â (reg.). Sc├«r╚Ť├«ial─â, sc├«r╚Ť├«ire (rar), sc├«r╚Ť├«it; h├«r╚Ö├«ire, h├«r╚Ö├«it, h├«r╚Ö├«itur─â, t├«r╚Ö├«ial─â, t├«r╚Ö├«it, t├«r╚Ö├«itur─â. Murmuial─â (rar), murmur, murmurare, rumoare; susur, susurare (rar), ╚Öopot, ╚Öopotire; f├«╚Ö├«ial─â, f├«╚Ö├«ire, f├«╚Ö├«it, f├«╚Ö├«itur─â, fo╚Önet, fo╚Önire, fo╚Önit (rar), fo╚Önitur─â; fream─ât, frem─âtare, frem─âtur─â. Rezonan╚Ť─â, r─âsunet, reverbera╚Ťie; ecou. Claxon; siren─â; clopot; talang─â; toac─â. Petard─â. Adj. Zgomotos, asurzitor, g─âl─âgios, tumultuos. Bubuitor, detun─âtor, trosnitor. Huruitor; v├«j├«itor; zb├«rn├«itor; scr├«╚Önitor; b├«z├«itor; ╚Ťiuitor; sc├«r╚Ť├«itor. Murmur─âtor, murmuitor (├«nv.), murmur├«nd (rar); susur─âtor, ╚Öoptitor; f├«╚Ö├«itor (rar), fo╚Önitor; frem─ât─âtor. Vb. A face zgomot, a face g─âl─âgie, a face larm─â, a l─ârmui, a h─âl─âl─âi (pop.), a h─ârh─âti (reg.), a face zarv─â, a z─ârv─âi (reg.), a vui, a vuieta (reg.), a hui. A bubui, a detuna, a pocni, a plesni, a trosni, a bufni, a pufni, a r─âbufni. A dudui, a durdui (reg.), a dur─âi, a durui, a hurui, hurdui (reg.), a hurduc─âi (reg.), a hodorogi. A v├«j├«i; a zb├«rn├«i; a z─âng─âni, a zorn─âi, a zurui, a zorzoi (pop.); a zdr─âng─âni, a zdronc─âni; a tronc─âni. A pleosc─âi, a plesc─âi. A scr├«╚Öni. A b├«z├«i, a zumz─âi, a zumb─âi (rar), a zuzui (pop.), a ╚Ťiui; a ╚Ť├«r├«i, a ╚Ť├«╚Ť├«i. A trop─âi, a tropoti (pop.), a zup─âi; a dup─âi (reg.); a sc├«r╚Ť├«i; a h├«r╚Ö├«i, a t├«r╚Ö├«i; a murmura, a murmui (├«nv.), a susura, a ╚Öopoti; a f├«╚Ö├«i, a fo╚Öni; a frem─âta. A r─âsuna. V. clopot, dezordine, fenomene atmosferice, glasuri de animale, glasuri de p─âs─âri, strig─ât.
zgomot (fr. bruit; it. rumore; germ. Ger├Ąusch; engl. noise) 1. ├Än mod obiectiv, sunet* (vibra╚Ťie*) sau suprapunere de sunete (vibra╚Ťii) cu intensitate*, frecven╚Ť─â ╚Öi spectru de armonice*, care creeaz─â o stare de nedeterminare, cu deosebire datorat─â varia╚Ťiilor dezordonate ├«n timp. 2. ├Än mod subiectiv, sunet (vibra╚Ťie) nedorit, care nu este util din punct de vedere psiho-fiziol. unui ascult─âtor sau care produce o senza╚Ťie sup─âr─âtoare. ├Än anumite cazuri sau situa╚Ťii, o emisie sonor─â care pentru fiz. are caracter de z. (fo╚Önetul frunzelor, z. unei cascade) etc. poate fi dorit─â, util─â sau pl─âcut─â unui ascult─âtor. Invers, sunetele perfect muzicale pot fi nedorite ╚Öi chiar sup─âr─âtoare aceluia╚Öi ascult─âtor, fiind apreciate ca z. ÔÖŽ ├Än muzic─â, z., fie dorit, fie inevitabil, este mai mult prezent dec├ót se crede ├«ndeob╚Öte: a) nu este practic posibil─â nici o emisie de sunete muzicale, principial c├ót de pur─â, care s─â nu con╚Ťin─â o anumit─â cantitate de z. (v. timbru); b) atacul (1) marcat al unui sunet la instr. cu arcu╚Ö ╚Öi la altele ├«ncepe cu un z.; c) destule instr. folosite ├«n orch. de toate genurile ╚Öi ├«n fanfare emit z. ├«ncadrabile ├«n defini╚Ťia fizic─â (unele instr. de percu╚Ťie* ╚Öi pseudo-instr.); d) ├«n ultimele trei decenii ╚Öi-au f─âcut loc ├«n muzic─â, mai ales ├«n cea func╚Ťional─â (radio, cinema, etc.), z. naturale ╚Öi din via╚Ťa cotidian─â, manipulate dup─â tehnici de ├«nregistrare* moderne etc.; e) z. ╚Öi efecte noi de acela╚Öi gen au fost create cu ajutorul aparatelor electronice (v. concret─â, electronic─â, muzic─â). 3. Z. alb, v. alb, sunet.

Zgomot dex online | sinonim

Zgomot definitie

Intrare: zgomot
zgomot substantiv neutru