cleanț2 sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / Pl: ? / E: srb klanats] 1 (Ban) Trecătoare printre dealuri. 2 Picior de deal. 3 (Olt) Stâncă (prăpăstioasă). 4 Râpă mare. 5 Colț de stâncă.

cleanț1 i vz clanț

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Ban., Olt.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac.

cleánț (cleánțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.

2) janț n., pl. urĭ. V. cleanț.

zgheanț n., pl. urĭ, V. cleanț.